Această rezistență la insulină este o afecțiune în care celulele organismului devin mai puține sensibile la acțiunea insulinei, un hormon produs de pancreas care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. Aceasta poate duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge și, în timp, la dezvoltarea diabetului de tip 2 și a altor probleme de sănătate.
Persoanele cu rezistență la insulină au celule în tot corpul care nu folosesc insulina în mod eficient. Asta înseamnă că aceste celule întâmpină probleme atunci când vine vorba de absorbția glucozei, lucru ce determină o acumulare de zahăr în fluxul sangvin al acestor pacienți.
Ce este și cum verifici dacă ai rezistență la insulină
Persoanele cu rezistență la insulină au celule în tot corpul care nu folosesc insulina în mod eficient. Asta înseamnă că aceste celule întâmpină probleme atunci când vine vorba de absorbția glucozei, lucru ce determină o acumulare de zahăr în fluxul sangvin al acestor pacienți.
Dacă nivelul glucozei în sânge este mai mare decât cel considerat normal, dar nu suficient de ridicat pentru a fi considerat diabet de tip 2, atunci se poate spune că persoana în cauză are o afecțiune numită prediabet, cauzată de rezistența la insulină.
Rezistența la insulină poate evolua și spre sindromul metabolic. Dacă prediabetul și rezistența la insulină nu sunt tratate, pot apăre complicații pe termen lung, care includ diabet de tip 2, boli de inimă și boli vasculare.
În prima fază, rezistența la insulină este asimptomatică. Apoi apare oboseala și pacienții se simt din ce în ce mai puțin energici. Întrucât aceste simptome sunt, de multe ori, puse pe seama altor factori, cum ar fi lipsa somnului, rezistența la insulină poate să treacă neobservată ani de zile.
În cazul în care dezvolți prediabet sau sindrom metabolic, glicemia crescută cronic poate provoca simptome vizibile, precum urinare frecventă, sete excesivă, pete întunecate și uscate de piele în zona inghinală, axile sau spatele gâtului, cunoscute sub numele de acanthosis nigricans și să observi că ai luat în greutate. Cercetătorii sunt de părere că excesul de greutate și sedentarismul sunt principalii vinovați de dezvoltarea rezistenței la insulină.
Specialiștii atrag atenția că persoanele care nu fac mișcare riscă să se aleagă cu rezistență la insulină și prediabet. Activitatea fizică regulată provoacă modificări în organism, ajutând la menținerea în limite normale a glucozei din sânge.
Cum se pune diagnosticul
Ca să afli dacă suferi de prediabet, medicii pot să recomande o serie de analize medicale. Printre aceste analize se numără:
Testul glicemiei à jeun, un nivel al glicemiei între 100 mg pe dl și 125 mg/dl este tipic pentru rezistența la insulină. În cazul în care glicemia à jeun ajunge la 100 mg/dl, pacinetul va primi diagnosticul de prediabet. În cazul în care rezultatul este de 126 mg/dl, înseamnă că pacientul are diabet. Testul glicemiei face parte din categoria testelor care se recomandă anual și poate fi făcut și dacă ai simptome sau factori de risc pentru diabet.
Testul hemoglobinei A1C este un test care măsoară nivelul mediu de glucoză în ultimele două până la trei luni. Un nivel normal este între 4% și 5,6%. Un nivel între 5,7% și 6,4% arată că pacientul suferă de prediabet.
Nu există un interval care să poate diagnostica rezistența la insulină, dar nivelurile crescute de glucoză, combinate cu anumiți factori de risc și anumite simptome, pot sugera prezența acestei afecțiuni.
Testul de toleranță la glucoza orală, pentru a face acest test trebuie să eviți să mănânci și să bei timp de 12 ore înainte de efectuarea propriu-zisă a testului. Ți se va verifica glicemia, vei bea apă cu glucoză și ți se va testa din nou glicemia după câteva ore. În general, glicemia peste 140 mg/dl după două ore este un indiciu al prediabetului. Glicemia mai mare de 200 mg/dl apare atunci când ai diabet.
Persoanele cu prediabet au un risc de până la 50% de a dezvolta diabet în următorii 5 până la 10 ani, astfel că trebuie verificată rezistența la insulină.