Mononucleuza infecțioasă, cunoscută și sub numele de boala sărutului, reprezintă o infecție des întâlnită, determinată de Epstein-Barr (EBV), dar și de alți viruși. Iată ce simptome prezintă și cum se tratează.
Mononucleoza infecțioasă este caracterizată de o creștere a unui anumit tip de globule albe mononucleare (limfocite) în fluxul sangvin în raport cu celelalte celule albe din sânge ca urmare a infecţiei virale. Boala sărutului face, astfel, parte din familia herpesvirus.
Afecțiunea a fost descrisă pentru prima dată în anul 1889, ajungând la urechile oamenilor cu denumirea „Drüsenfieber” sau febra glandulară. Printre simptomele infecţiei cu virusul Epstein-Barr se numără febra, durerile în gât, oboseala și starea generală de rău.
Ce este mononucleoza infecțioasă? Iată cum se manifestă
Mononucleoza infecțioasă se manifestă, de regulă, după patru până la opt săptămâni de la infectare cu virusul EBV. Apariția simptomelor este una lentă, acestea putând să apară treptat, nu toate în același timp. Majoritatea oamenilor afectați de boala sărutului se confruntă cu: febră, oboseală extremă, dureri de gât, dureri de cap și corp, umflarea ganglionilor limfatici în gât și axile, ficat sau splină umflate (ori amândouă) și eczemă.
Simptome mai puțin întâlnite sunt splina mărită sau ficatul mărit. Cu toate acestea, sunt și persoane care pot avea aceste organe umflate cu mult după vindecarea bolii. Cei mai mulți reușesc să se trateze în două săptămâni, vindecarea putând să dureze chiar și patru săptămâni.
Așa cum se întâmplă cu ficatul sau splina mărite după vindecarea bolii, unii oameni pot experimenta oboseală mult timp după ce afecțiunea a dispărut. Sunt cazuri în care manifestările mononucleozei infecțioase durează șase luni sau chiar mai mult.
Mononucleoza infecțioasă poate genera complicații serioase. Afecțiunea duce, în unele cazuri, la ruperea splinei, determinând dureri ascuțite și bruște în partea stângă a abdomenului superior. În situația în care apare această duerere, este nevoie de intervenția unui medic. Totodată, pot apărea și probleme cu ficatul. Se poate ajunfe la hepatită sau la icter (îngălbenire a pielii și a albului ochilor).
Cel mai bun tratament pentru mononucleoza infecțioasă
Din păcate, nu există un tratament special conceput pentru mononucleoza infecțioasă. Fiind o infecție virală, aceasta nu se poate trata cu ajutorul antibioticelor, așa cum s-ar putea crede. De regulă, tratamentul constă în grija față de sine, în odihnă multă, într-o alimentație echilibrată și sănătoasă și într-o hidratare corespunzătoare. Durerile în gât și febra, care pot să dureze între șapte și zece zile, pot fi ameliorare cu analgezice, care se pot achiziționa fără prescripție medicală. În ceea ce privește ganglionii limfatici umflați sau sensibili, aceștia se vindecă de la sine după aproximativ trei săptămâni.
Infecțiile streptococice, care se pot dezvolta în același timp cu febra glandulară, trebuie tratate cu o mai mare atenție. Mai mult decât atât, pot apărea infecții sinusale sau chiar amigdalite, afecțiuni ce necesită tratament cu antibiotice.
În cazul în care apare îngustarea căilor respiratorii, aceasta poate fi tratată cu ajutorul corticosteroizilor.
Așadar, mononucleoza infecțioasă nu este o afecțiune gravă, dar nici una simplu de dus. Trebuie acordată o atenție deosebită stării interioare de bine, pentru ca boala să dispară de la sine. Dacă apar complicații, boala sărutului poate necesita ajutorul medicilor.