Ce este meningita meningococică?

Ce este meningita meningococică? Meningita meningococică este o formă de meningită bacteriană, o infecție gravă a membranelor subțiri care înconjoară creierul și măduva spinării.

Meningita meningococică este asociată cu o rată mare de fatalitate a cazurilor (până la 50% atunci când este lăsată netratată) și cu o frecvență ridicată (mai mare de 10%) de sechele severe. Tratamentul precoce cu antibiotice este principala măsură disponibilă pentru a salva vieți și a reduce complicațiile.

Stirile PROTV

Situație fără precedent în România. Meteorologii au emis Cod roșu de căldură excesivă. Cât de cald va fi în zilele următoare

RomaniaTV

Irina Columbeanu, criticată dur pe internet. Cum s-a filmat fiica lui Irinel într-o cameră de hotel din Milano. ”S-a dus inocența! Pe urmele mamei, din păcate”

Ce este meningita meningococică?

Vaccinurile care vizează în mod specific anumite serogrupuri sunt utilizate în prevenire (vaccinare sistematică) și ca răspuns la focare epidemice (vaccinare reactivă rapidă). De când a fost lansat vaccinul conjugat cu meningococ A în 2010 prin campanii masive de vaccinare preventivă în centura meningitei, ponderea serogrupului A a scăzut brusc.

Meningita meningococică este o formă de meningită bacteriană, o infecție gravă a meningelor care afectează membrana creierului. Poate provoca leziuni cerebrale grave și este fatală în 50% din cazuri dacă este lăsată netratată.

Diferite bacterii pot provoca meningită. Neisseria meningitidis este cel mai probabil să provoace epidemii majore. Au fost identificate 12 serogrupuri de Neisseria meningitidis, dintre care 6 sunt cunoscute că provoacă epidemii (A, B, C, W135, X și Y). Distribuția geografică și potențialul epidemic variază de la un serogrup la altul.

Transmitere

Transmisia bacteriană are loc de la persoană la persoană prin picături de secreții respiratorii sau faringiene. Contactul strâns și prelungit (sărutul, strănutul și tusea) sau a fi în apropierea unei persoane infectate (care locuiește într-un dormitor, împarte tacâmuri sau pahare) promovează răspândirea bolii. Perioada de incubație este în medie de patru zile, dar se poate intinde pana la 10 zile.

Neisseria meningitidis atacă doar oamenii. Bacteriile pot fi prezente în faringe și, din motive care nu sunt încă pe deplin înțelese, uneori copleșesc apărarea organismului, permițând infecției să se răspândească prin fluxul sanguin și să ajungă la creier. Se estimează că între 10 și 20% dintre oameni sunt purtători de Neisseria meningitidis.

Simptome

Cele mai frecvente simptome sunt: ​​gâtul rigid, febra mare, fotofobia, confuzia, cefaleea și vărsăturile. Chiar și atunci când boala este diagnosticată foarte precoce și este instituit un tratament adecvat, între 5 și 10% dintre pacienți mor, de obicei în 24 până la 48 de ore de la debutul simptomelor. Meningita bacteriană poate provoca leziuni ale creierului, pierderea auzului sau dizabilități de învățare la 10-20% dintre supraviețuitori. Sepsisul meningococic este o formă mai rară, dar mai gravă (adesea fatală) a bolii meningococice, care se caracterizează printr-o erupție hemoragică și colaps circulator rapid.

Diagnostic

Diagnosticul inițial al meningitei meningococice poate fi făcut prin examen clinic urmat de o puncție lombară care prezintă lichid cefalorahidian purulent. Bacteriile sunt uneori vizibile la examinarea microscopică a lichidului cefalorahidian. Diagnosticul este confirmat prin cultivarea lichidului cefalorahidian sau a probelor de sânge, prin teste de aglutinare sau prin amplificare genetică (PCR). Este important să se identifice serogrupurile și să se determine susceptibilitatea la antibiotice pentru a stabili măsurile care trebuie luate.

Tratament

Boala meningococică poate fi fatală și trebuie considerată întotdeauna o urgență medicală. Accesul la un spital sau centru de sănătate este necesar, dar pacientul nu trebuie izolat. Tratamentul antimicrobian adecvat trebuie aplicat cât mai curând posibil, de preferință imediat ce a fost efectuată puncția lombară, dacă acest lucru a fost făcut imediat. Pentru a trata infecția pot fi utilizate o varietate de antibiotice, inclusiv penicilină, ampicilină, cloramfenicol și ceftriaxona.