Gândacul păros este un coleopter comun, răspândit în zonele de pădure și stepă, cu o predilecție pentru atacarea pomilor fructiferi, viței de vie și a cruciferelor în perioada înfloririi.
Această specie de gândac este extrem de invazivă și dăunătoare. Atacă atât pomii fructiferi, cât și vița de vie în timpul perioadei de înflorire. În ultimii ani, această insectă a devenit o problemă reală, distrugând adesea recolte întregi de rapiță, porumb și alte cereale.
Ce este gândacul păros?
Gândacul păros este un coleopter frecvent întâlnit în zonele de stepă și silvostepă, care atacă frecvent pomii, vița de vie și cruciferele în perioada de înflorire. Adultul are un corp de 10-12 mm lungime, de culoare negru-mat, acoperit cu peri fini, de culoare alb-gălbui. Elitrele sunt gri-negricioase, cu 6-8 pete mici, albe, dispuse neregulat. Tibiile picioarelor anterioare au trei dinți.
Oul este alb și rotund. Larva este de tip scarabeiformă, groasă, în formă de C, alb-gălbuie, cu capul brun. Pupa este alb-gălbuie, cu o lungime de 13-16 mm. Specia are o singură generație anuală și iernează ca adult în sol. Adulții hibernanți apar primăvara devreme și zboară în principal în zilele însorite, retrăgându-se în sol noaptea. Perioada de zbor durează 3-4 luni (aprilie-iulie).
Fiecare femelă depune în medie 40 de ouă în sol. Incubația durează 1-2 săptămâni, iar dezvoltarea larvară aproximativ 2 luni. Noii adulți apar în august-septembrie, dar rămân în lojele pupale construite din particule de sol până în primăvara următoare. Dintre culturile fermierilor, rapița atrage cel mai mult gândacul păros, favorizându-i înmulțirea excesivă. Regiunile cu suprafețe mari cultivate cu rapiță, precum zona de sud-vest a țării, sunt cele mai afectate. Gândacul păros, fiind polifag, poate devasta și alte culturi odată înmulțit.
Ce plante atacă și cum putem combate acest invadator
Problema majoră este că atacul gândacului păros coincide cu perioada de activitate intensă a albinelor, creând un conflict între apicultori și agricultori. Fermierii doresc să protejeze culturile prin tratamente insecticide, dar și să asigure polenizarea. Apicultorii, pe de altă parte, vor să evite chimicalele pentru a menține sănătatea albinelor și producția de miere. În prezent, nu există un insecticid omologat eficient împotriva gândacului păros care să fie și sigur pentru albine. Produsele disponibile nu sunt suficient de eficiente și necesită doze mai mari, ceea ce crește riscul pentru albine, mai ales că gândacul păros se hrănește în timpul zilei, când și albinele sunt active.
Gândacul păros manifestă sensibilități specifice care pot fi exploatate în lupta împotriva lui. Un aspect crucial este comportamentul său de a ataca întotdeauna marginile culturilor, de exemplu în culturile de rapiță sau livezi. Această tendință oferă oportunitatea fermierilor de a aplica tratamente insecticide doar în acele zone vulnerabile, economisind resurse și protejând mediul înconjurător și albinele. De asemenea, gândacul păros este atras de culoarea florilor care au dus anterior la o sursă de hrană bună, cum ar fi galbenul auriu al florilor de rapiță sau albastrul deschis al cerului senin. Acest comportament poate fi folosit în strategii de monitorizare și combatere a dăunătorului, orientând tratamentele sau măsurile preventive în funcție de preferințele sale cromatice.
Gândacul păros este o specie de insecte tot mai periculoasă pentru culturile din țară. Chiar dacă momentan nu există un insecticid care să-l elimine doar pe el, este bine să căutăm soluții pentru a preveni apariția lor.