Ce este epiglota și ce rol are în organismul uman

Epiglota reprezintă o structură anatomică constând dintr-un pliu de cartilaj elastic care este acoperit de o membrană mucoasă și se găsește în apropierea bazei limbii. Această componentă face parte din anatomia laringelui, mai precis, se află în partea din față a acestuia, funcționând ca o barieră care separă baza limbii de cavitatea laringiană.

În starea de odihnă, epiglota se află într-o poziție verticală, permiţând astfel trecerea aerului în laringe și apoi în plămâni, în timp ce alimentele pot să se îndrepte spre tractul gastrointestinal. Epiglota face parte și din sistemul respirator.

Stirile PROTV

Dorința lui Putin ca să pună capăt războiului din Ucraina. Nici nu se gândește la pace până nu este îndeplinită

RomaniaTV

Lidia Buble a făcut anunțul despre sarcină. Artista este în culmea fericirii: „Nu vreți să știți ce împlinire pot să simt”

Cum ne ajută epligota

Funcția principală a epiglotei este de a preveni aspirația sau inhalarea accidentală a alimentelor în căile respiratorii. Când o persoană înghite, epiglota se pliază invers, închizându-se pentru a acoperi deschiderea căilor respiratorii. Acest lucru permite mâncării mestecate și salivei să treacă direct în tractul gastrointestinal, fără a intra în trahee și plămâni. După înghițire, epiglota revine la poziția sa inițială.

Din punct de vedere anatomic, epiglota are o formă asemănătoare cu o frunză mare, rotundă în partea superioară și îngustă în partea de jos. Extremitatea inferioară a epiglotei, care se află în fața cavității laringelui, este conectată prin intermediul a două ligamente mici: ligamentele tiroepiglotice și hioepiglotice. Aceste ligamente mențin epiglota în poziția sa de odihnă în gât. Ligamentul tiroepiglotic leagă punctul inferior al epiglotei de cartilajul tiroidei laringelui, în timp ce ligamentul hioepiglotic leagă suprafața anterioară a regiunii superioare de osul hioid.

Conturul epiglotei este caracterizat de o margine superioară și două margini laterale. Membrana mucoasă care acoperă partea anterioară superioară a epiglotei reflectă conturul acesteia, formând pliuri glosoepiglotice. De asemenea, există pliuri ariepiglotice, care reprezintă pliuri ale membranei mucoase ce se extind către apexul cartilajului aritenoid. Acest cartilaj este parte a complexului muscular și scheletic al laringelui, care include ligamentele vocale și mușchii intrinseci ai laringelui și joacă un rol crucial în reglarea corzilor vocale.

Cea mai comună boală asociată cu epiglota

Una dintre bolile comune asociate cu epiglota este epiglotita. Epiglotita este o urgență medicală în care țesutul din epiglotă devine inflamat. Simptomele obișnuite includ febră înaltă, dificultăți la înghițire și probleme de respirație.

În cazul unei inflamații sau infecții a epiglotei, aceasta poate duce la obstrucționarea sau închiderea traheei, ceea ce poate avea consecințe grave sau fatale dacă nu este tratată corespunzător. Consultarea unui medic este esențială pentru a obține tratamentul adecvat, care poate include administrarea de antibiotice, intubare traheală, traheotomie etc., pentru a preveni agravarea simptomelor. În cele mai multe cazuri, recuperarea completă este posibilă dacă boala este tratată imediat.

Funcția principală a cartilajului epiglotic este să prevină intrarea alimentelor mestecate și a salivei în trahee, prevenind astfel riscul de înecare. Epiglota se pliază în mod reflex în timpul mișcărilor de mestecare pentru a acoperi deschiderea laringelui, astfel încât alimentele și lichidele să fie direcționate corect către esofag. După înghițire, epiglota revine la poziția sa inițială, iar deschiderea laringelui se închide.

În cazul în care alimentele sau lichidele pătrund în trahee din cauza unei epiglote care nu se închide corect, se declanșează reflexul de înecare, care are rolul de a proteja sistemul respirator. Reflexul de înecare implică o contracție reflexă care previne pătrunderea în gât a oricărui element, cu excepția părților implicate în procesul normal de înghițire, pentru a preveni înecarea.