Ce este ciuma neagră? Cum a reușit un virus să decimeze dar și să schimbe radical istoria Europei

Ciuma neagră sau ciuma bubonică s-a manifestat în mai multe perioade ale istoriei, cea mai devastatoare fiind în secolul al XIV-lea, când a decimat aproape întreaga populație a Europei.

Ciuma bubonică, manifestată cu precădere în secolele al VI-lea, al XIV-lea și al XVII-lea, a fost provocată de bacteria „Yersinia pestis”, transmisă prin mușcăturile puricilor infectați, care trăiau în blana șobolanilor. Simptomele includeau inflamații ale nodulilor limfatici, febră, apatie și delir, iar rata mortalității ajungea la 90%, boala provocând decesul în câteva zile din cauza septicemiei sau intoxicării sângelui.

Ciuma neagră

Timp de 1200 de ani, trei mari pandemii de ciumă bubonică, cunoscută și sub denumirea de Moartea Neagră, au devastat populația mondială, provocând moartea a aproximativ 137 de milioane de oameni. Primele semne ale bolii erau apariția unor buboane dureroase în zonele inghinale, axilare sau la gât. Boala era extrem de contagioasă, fiind transmisă prin respirația și saliva persoanelor infectate, ceea ce conducea rapid la pandemii.

Stirile PROTV

EXCLUSIV. Reacția lui Marcel Ciolacu în scandalul zborurilor plătite de Nordis: „Nu am văzut până acum un astfel de document”

RomaniaTV

EXCLUSIV Surpriză, ce are George Simion în frigider. Produsul găsit în spatele caserolei cu brânză

Prima mare pandemie a avut loc în timpul împăratului bizantin Iustinian, în secolul al VI-lea. În anul 540, ciuma bubonică a apărut în Egiptul Inferior și s-a răspândit rapid în Alexandria și Palestina, fiind adusă de negustori și călători. În Bizanț, rata mortalității ajungea la 10.000 de victime pe zi. Mormintele individuale nu mai erau o opțiune, astfel că turnurile fortificațiilor s-au umplut de cadavre. În cei 50 de ani de ciumă, multe orașe au dispărut de pe hartă, iar numărul total al victimelor a atins 100 de milioane. Împăratul Iustinian și soția sa au supraviețuit acestei pandemii. Ciuma era percepută ca o pedeapsă divină, iar prăbușirea Imperiului Roman și întărirea creștinismului au fost consecințe directe ale pandemiei.

Locul de unde a izbucnit

O nouă pandemie a izbucnit în anul 1346, sub forma unei epidemii în Caffa, un port de la Marea Neagră. Aceasta s-a extins rapid în Europa, afectând țări precum Anglia, Suedia, Franța și Italia, decimând populațiile orașelor mari. Numită Moartea Neagră din cauza hemoragiilor subcutanate care întunecau pielea, boala a ucis 27 de milioane de oameni în 15 ani. Spre deosebire de pandemia anterioară, bolnavii au fost izolați rapid, însă doctorii și preoții care încercau să-i trateze au devenit și ei victime. În Anglia, o treime din populație a pierit.

În timpul acestei pandemii, evreii au fost învinuiți pe nedrept pentru răspândirea bolii, fiind acuzați că au otrăvit fântânile, deși Papa Clement al VI-lea a emis bule papale care îi declarau nevinovați. Ciuma a făcut victime printre artiști și gânditori celebri, precum Ghirlandaio, Tiziano și Chaucer. Petrarca și-a pierdut fiica din cauza bolii.

Ultima mare pandemie de ciumă bubonică a avut loc între anii 1665-1666, însă a avut o gravitate mai redusă. În Londra, aproximativ 2.000 de oameni mureau săptămânal. Pandemia s-a stins în câteva luni. Ciuma a reapărut în 1907 în Statele Unite, unde au fost înregistrate 160 de cazuri și 77 de decese, iar la începutul anilor ’70, doar 47 de decese au fost raportate.

Moartea Neagră sau Ciuma Neagră  a fost o pandemie de ciumă bubonică care a avut loc în Europa între 1346 și 1353. A fost una dintre cele mai fatale pandemii din istoria umană; până la 50 de milioane de oameni au pierit, poate chiar 50% din populația Europei din secolul al XIV-lea.