Există câteva diferențe între cataiful grecesc, numit și „kataifi”, și cataiful tradițional, chiar dacă rețetele sunt aproape identice. Totuși, acestea conțin câteva ingrediente diferite, care oferă fiecarei variante un gust distinct.
Cataiful grecesc este făcut dintr-un aluat kataifi, care seamănă cu niște fâșii foarte subțiri de aluat, asemănătoare cu „tăiței”. Acestea sunt rulate sau așezate în straturi, rezultând o textură crocantă și delicată după coacere.
Diferența dintre cataiful grecesc și cel tradițional
Cataiful, un desert tradițional din spațiul balcanic și oriental, vine în două variante principale – cel grecesc, cunoscut și sub denumirea de „kataifi”, și cataiful „normal” sau tradițional, popular în cultura turcească și arabă. Ambele tipuri de cataif se disting prin aluatul utilizat, modul de preparare, ingredientele specifice și aspectul final, oferind experiențe distincte de gust și textură, chiar dacă au la bază aceeași idee de desert însiropat și aromat.
Cataiful grecesc este realizat dintr-un tip special de aluat numit kataifi, care constă în fâșii extrem de subțiri, asemănătoare unor „tăiței” fini. Aceste fâșii sunt fie rulate, fie așezate în straturi, astfel încât, după coacere, desertul capătă o textură crocantă la exterior și moale în interior, datorită însiropării. Prin comparație, cataiful clasic turcesc sau arab folosește un aluat mai apropiat de cel folosit la baklava, fiind format din foi subțiri, dar compacte, care sunt rulate sau suprapuse împreună cu umplutura specifică, rezultând o textură mai puțin crocantă, dar la fel de suculentă, datorită siropului.
Umplutura cataifului grecesc este de obicei simplă și tradițională, constând în amestecuri de nuci, precum alunele, fisticul sau migdalele, adesea combinate cu arome de scorțișoară sau cuișoare, care îi oferă un gust condimentat și parfumat. Acest tip de cataif pune accentul pe simplitatea și naturalitatea ingredientelor, menținând un gust autentic și echilibrat. În schimb, cataiful clasic, fie el turcesc sau arab, variază mai mult în umpluturi, incluzând, pe lângă nuci, și creme de lapte sau brânză dulce. Această varietate în umpluturi îl face să fie deosebit de popular în diverse regiuni, fiecare aducându-și propriile influențe și adaptări. În bucătăria arabă, de exemplu, se întâlnește knafeh, o formă de cataif însiropat, umplut cu brânză dulce, ceea ce îi conferă o consistență mai bogată și o aromă distinctă, apreciată pentru echilibrul dintre dulceață și gustul fin de lactate.
Cum se prepară
Siropul este un element-cheie în prepararea cataifului, deoarece îmbogățește gustul și completează textura desertului. În cataiful grecesc, siropul este adesea aromat cu citrice și scorțișoară, oferind un gust ușor acrișor, cu tonuri fructate care echilibrează dulceața zahărului. Cataiful turcesc, în schimb, poate folosi un sirop simplu de zahăr, dar este frecvent aromatizat cu apă de trandafiri, conferindu-i un parfum delicat și exotic, specific bucătăriei orientale. Apa de trandafiri este foarte apreciată în deserturile orientale pentru aroma sa subtilă și rafinată, completând astfel perfect textura și gustul cataifului. În acest fel, siropul joacă un rol esențial nu doar în însiroparea desertului, ci și în oferirea unei experiențe gustative inconfundabile.
Aspectul celor două tipuri de cataif reflectă diferențele în modul de preparare și aluatul folosit. Cataiful grecesc, cu textura sa filamentoasă, formată din fâșii fine de aluat, arată adesea ca o rețea subțire, fiind crocant și auriu la exterior, dar suculent la interior, datorită siropului. Acest contrast de texturi, între exteriorul crocant și interiorul înmuiat, este parte din farmecul său, oferind o experiență delicioasă. În schimb, cataiful turcesc sau arab are un aspect mai compact și se prezintă sub formă de foi de aluat moale, care se taie ușor, dar rămân la fel de siropoase și parfumate. Această diferență în textură face ca fiecare tip de cataif să ofere o experiență gustativă unică, indiferent de ingredientele folosite.
Astfel, cataiful, fie el grecesc, turcesc sau arab, rămâne un desert iconic și îndrăgit în spațiul balcanic și oriental, fiecare variantă fiind o reinterpretare a rețetei originale de cataif.