Ce este aspirina naturală și din ce se obține: Iată care sunt beneficiile acesteia

Aspirina naturală este utilizată încă din Antichitate, pentru înlăturarea febrei și ameliorarea durerii. Aceasta se obține din salcia albă și este căutată de tot mai mulți oameni, datorită proprietăților sale.

Salcia albă (Salix alba), cunoscută și sub numele de răchită albă sau salcie argintie, este un arbore de talie medie, din familia Salicacee, care poate atinge 10 – 12 metri. Frunzele sale sunt în formă de suliță, făcând parte din familia lanceolatelor. Salcia adoră umiditatea, astfel că poate fi găsită pe lângă cursurile de apă, alături de frasin. Lemnul de salcie (sau de răchită) este utilizat, de sute de ani, la confecționarea coșurilor împletite. Fiind suplu și robust, este ușor de împletit și rezistent la umiditate.

Stirile PROTV

Sute de străini veniți la muncă în România, urcați în avion și trimiși înapoi acasă. Au fost interziși până la 5 ani în UE

RomaniaTV

Lovituri în lanţ, au găsit reţeta răzbunării! Chefii au câştigat războiul cu Antena

Din scoarța și frunzele salciei se obține unul dintre cele mai cunoscute medicamente din secolul al XX- lea: aspirina.

Aspirina naturală are numeroase beneficii

Asemenea aspirinei obișnuite, și aspirina naturală contribuie la: menținerea temperaturii normale a organismului, prin funcționarea normală a glandelor sudoripare; la menținerea în limite normale a ureei în sânge; la susținerea bunei funcționări a articulațiilor; la hrănirea și oxigenarea celulelor prin micșorarea vâscozității sangelui și facilitarea circulației sanguine; la calmarea durerii (inclusiv a nevralgiilor).

Astfel că, aspirina naturală are rol benefic în dureri reumatice, dureri de spate, dureri de cap, febră, dureri musculare, nevralgii, este folosită ca adjuvant în tromboflebită, stări gripale, infecții însoțite de episoade febrile, circulație periferică deficitară, stări de contractură musculară, crampe menstruale, gută și intoxicații cornice.

Protocolul de fabricație, în ceea ce privește aspirina naturală, include: apă de izvor slab mineralizată, alcool din cereale (fără gluten), scoarță și frunză de salcie albă proaspătă. Aceasta trebuie pusă la macerat imediat, în locul de unde a fost culeasă și depozitată într-un recipient de sticlă închisă la culoare.

Protocolul de fabricație, în ceea ce privește aspirina naturală, include: apă de izvor slab mineralizată, alcool din cereale (fără gluten), scoarță și frunză de salcie albă proaspătă.

Utilizarea salciei în medicina tradițională

Salcia este folosită în fitoterapie încă din Antichitate. A fost lăudată pentru proprietățile sale cicatrizante și analgezice de către Plin cel Bătrân, Dioscorides era de părere că salcia poate da sterilitate, iar Hipocrate o recomanda împotriva reumatismelor și durerilor articulare.

Mai apoi, în Evul Mediu, școala din Salermo o propunea împotriva „căldurilor de amor”. Călugării și călugărițele primeau, astfel, salcie, pentru a rezista tentației carnale.

De-a lungul timpului, salciei i-au fost atribuite și puteri ciudate. Potrivit lui Robert Graves (scriitor, traducător și eseist englez), „legăturile acesteia cu vrăjitoria sunt atât de puternice în Europa de Nord, încât termenii vrăjitoare (witch) şi rău (wicked) derivă din cuvântul utilizat pentru a numi răchita (wicker)”. Se considera, chiar, că un decoct de salcie te putea face invizibil.

Lăsând la o parte puterile malefice ale salciei, aceasta era utilizată de majoritatea oamenilor sub formă de infuzie, pentru scăderea febrei, calmarea durerilor reumatismale și pentru lupta împotriva răcelilor. În secolul al XIX-lea, a fost izolată, pentru prima dată, molecula căreia salcia îi dădea numele: salicina sau acidul salicilic.

Acțiunea febrifugă a acestei molecule a fost demonstrată în anul 1829, de către farmacistul francez Pierre-Joseph Leroux, care a reuşit să o extragă din salcie în stare pură.

Ulterior, munca acestuia a fost preluată de Bayer, un industriaş german din domeniul chimiei, care a creat o versiune sintetică a acidului salicilic, inventând astfel acidul acetilsalicilic, cunoscut mai târziu sub numele de aspirină. Acest lucru a adus o avere considerabilă companiei, fiindcă în zilele noastre se consumă aproximativ 40 000 de tone de aspirină, pe an, în întreaga lume.

Pe lângă salicină, salcia mai conține și flavonoide (tanini) şi fenoli, printre altele. Această combinație conferă salciei proprietățile binefăcătoare, fără a produce efecte secundare nedorite (alergii, ulcere la stomac etc.), spre deosebire de aspirina obișnuită.

Bayer, un industriaş german din domeniul chimiei, a creat o versiune sintetică a acidului salicilic, inventând astfel acidul acetilsalicilic, cunoscut mai târziu sub numele de aspirină.