Există o substanță rară produsă de om, ale cărei proprietăți uimitoare și preț exorbitant captează atenția: antimateria. Deși mulți asociază termenul „scump” cu lucruri precum iahturi luxoase sau bijuterii prețioase, antimateria atinge un nivel complet diferit de valoare, fiind evaluată la 62,5 trilioane de dolari pe gram.
Această substanță extrem de evazivă este rezultatul cercetărilor științifice de vârf, produse în laboratoarele acceleratoarelor de particule, cum ar fi CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară). Spre deosebire de diamante sau aur, antimateria nu poate fi extrasă din pământ, ea se creează prin tehnici de laborator complexe, reflectând apogeul fizicii moderne.
Vă aducem aminte că în cadrul CERN, fizicianul britanic Peter Higgs, laureat al Premiului Nobel, a desfăşurat experimente cu ajutorul Large Hadron Collider. Din nefericire, Higgs a murit recent.
Ce este antimateria?
Materia din care este construit universul nostru este alcătuită din particule precum protoni, electroni și neutroni. Totuși, în 1930, fizicianul Paul Dirac a propus existența „antiparticulelor” – particule cu aceeași masă ca omologii lor din materia obișnuită, dar cu sarcini opuse. Aceasta deschidea calea pentru descoperirea pozitronului (antielectronului), iar mai târziu a altor antiparticule, precum antiprotonii și antineutronii. În momentul în care materia și antimateria se întâlnesc, ele se anihilează reciproc, rezultând o eliberare enormă de energie conform formulei lui Einstein, E = mc².
Această energie, generată în urma anihilării materiei cu antimateria, este cu mult mai puternică decât orice reacție chimică sau nucleară cunoscută, făcând chiar și exploziile nucleare să pară insignifiante.
Cum se produce antimateria?
Unul dintre cele mai cunoscute exemple de antimaterie este antihidrogenul, care se formează atunci când pozitronii (antielectroni) se combină cu antiprotonii. Crearea acestei substanțe nu este o sarcină ușoară și se realizează în acceleratoare de particule de mare capacitate, precum Large Hadron Collider (LHC) de la CERN. Aici, antiprotonii sunt generati prin coliziuni între protoni și atomi de xenon, iar aceștia se întâlnesc apoi cu pozitronii pentru a forma antihidrogen.
Deși antimateria poate fi creată, stabilitatea sa este extrem de dificil de menținut din cauza naturii sale volatile. Răcirea antihidrogenului aproape până la zero absolut a permis cercetătorilor să prelungească durata de viață a acestuia, evitându-i tendințele explozive.
De ce antimateria costă atât de mult?
Prețul extraordinar al antimateriei provine din complexitatea și costul imens al producției acesteia. Acceleratoarele de particule necesită un consum enorm de energie pentru a produce chiar și cantități infime de antimaterie. De exemplu, LHC consumă aproximativ 120 MW de energie electrică (echivalentul consumului unei mari metropole), iar costurile de operare sunt de aproximativ 1 miliard de dolari anual, cu o mare parte din bani alocați pentru alimentarea cu energie electrică.
Datorită acestor cerințe tehnologice și financiare, producerea unei cantități semnificative de antimaterie este un proces care ar putea dura sute de miliarde de ani, ceea ce explică prețul astronomic de 62,5 trilioane de dolari pe gram.
Astfel, antimateria reprezintă nu doar o minune științifică, ci și o provocare economică enormă. Deși există potențialul pentru aplicații revoluționare, inclusiv în domeniul energiei și al propulsiei spațiale, costul său actual este un obstacol major în calea utilizării sale pe scară largă.