Ce densitate are mercurul? De ce este atât de periculos pentru om și când a fost descoperit

Mercurul este probabil unul dintre cele mai intrigante elemente pentru om. Având o densitate de 13.545,9 kg/m³, acesta este considerat un material toxic, dar și singurul metal lichid.

Mercurul, de-a lungul timpului, a stârnit curiozitatea miilor de oameni de știință. Denumit și „argintul viu” sau fals considerat secretul pentru viața eternă, acesta rămâne și astăzi unul dintre cele mai fascinante elemente din tabelul periodic. Având o densitate unică, dar și mai multe proprietăți care îl fac absolut unic, mercurul continuă să fie studiat și utilizat în diverse domenii.

Densitatea mercurului

Acest metal strălucitor, de un argintiu lucios, este cunoscut sub simbolul chimic Hg, derivat din termenul grecesc hydrargyros, care înseamnă „argint viu” sau „apă de argint”. Denumirea reflectă fluiditatea sa, o caracteristică rară printre metale, și aspectul său asemănător argintului topit. În latină, mercurul era numit argentum vivum, iar în română a fost preluat ca „argint viu”, un termen ce evocă mobilitatea și dinamismul său.

RomaniaTV

Imagini COLOSALE de la nunta anului în România. Cine sunt miliardarii care şi-au unit fastuos destinele

Observatornews.ro

Ce factură la curent a primit ministrul Energiei? Bogdan Ivan răspunde întrebărilor de pe observatornews.ro

Pe lângă proprietățile sale fizice deosebite, mercurul este și un element chimic rar, prezent în cantități reduse în scoarța terestră. Se găsește în principal sub formă de sulfură de mercur, cunoscută sub numele de cinabru. Din acest mineral a fost extras de-a lungul istoriei pentru a fi folosit în pigmenți, cum este vermilionul, o nuanță intensă de roșu utilizată în pictură și decorațiuni.

Însă utilizarea sa nu s-a limitat la artă. Datorită capacității sale de a forma aliaje, numite amalgamuri, cu alte metale, mercurul a fost esențial în extragerea aurului și argintului, dar și în fabricarea unor instrumente de măsurare, cum ar fi termometrele și barometrele.

În ciuda fascinației pe care a exercitat-o de-a lungul timpului, mercurul este extrem de toxic pentru organismul uman și pentru mediul înconjurător. Vaporii săi pot afecta sistemul nervos, rinichii și plămânii, iar acumularea sa în lanțul trofic constituie un pericol pentru sănătatea umană. Din acest motiv, utilizarea sa a fost restricționată în multe domenii, iar termometrele cu mercur au fost înlocuite cu alternative mai sigure.

Planeta Mercur

Denumirea acestui element chimic nu este întâmplătoare, având o legătură directă cu planeta Mercur, cea mai apropiată de Soare. În mitologia romană, Mercur era zeul comerțului, al călătorilor și al mesajelor divine, fiind asociat cu agilitatea și viteza. Această simbolistică se regăsește și în natura elementului chimic: mobilitatea sa, capacitatea de a forma legături rapide cu alte metale și aspectul său strălucitor au contribuit la asocierea cu divinitatea romană și, implicit, cu planeta care îi poartă numele.

Planeta Mercur se distinge prin mișcarea sa rapidă pe cer, având cea mai scurtă perioadă de revoluție din întregul sistem solar. La fel cum planeta se mișcă repede în jurul Soarelui, mercurul lichid pare să alunece fără efort, comportându-se diferit de majoritatea metalelor. Acest paralelism între elementul chimic și corpul ceresc a fost remarcat încă din antichitate, când alchimiștii asociau metalele cu planetele, considerând că există o legătură profundă între microcosmos și macrocosmos.

Astfel, mercurul rămâne un element fascinant, nu doar prin proprietățile sale fizice și chimice sau prin densitatea sa, ci și prin semnificațiile culturale și istorice pe care le-a dobândit. De la rolul său în alchimie până la restricțiile moderne privind utilizarea sa, mercurul continuă să fie un simbol al schimbării, al mișcării și al misterului.