CCR a decis că folosirea ca probă a interceptărilor serviciilor secrete în dosarele penale este neconstituțională

Curtea Constituţională a decis, miercuri, că modificarea Codului de procedură penală este parţial neconstituţională şi anume prevederea care se referă la posibilitatea folosirii înregistrărilor serviciilor, ca mijloace de probă în procesul penal.

„Legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce ţin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului”, arată Curtea, în comunicatul de presă.

Stirile PROTV

LIVE TEXT | Alegeri prezidențiale în SUA 2024. Alegătorii se duc la urne pe o vreme urâtă, cu furtuni și ninsori anunțate

RomaniaTV

Lovitură pentru toţi românii înainte de Sărbători

De asemenea, CCR a precizat că este necesar ca Parlamentul să reglementeze, în Codul de procedură penală o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor care rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate ulterior organelor de urmărire penală şi care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu a fost dispusă trimiterea în judecată.

CCR a admis obiecţile de neconstituţionalitate formulate cu privire la introducerea unui articol

Curtea Constituţională a avut pe ordinea de zi mai multe sesizări pe care le-a conexat formulate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), Avocatul Poporului şi de un număr de 33 de deputaţi aparţinând AUR, PSD, şi Partidului Umanist Social Liberal (P.U.S.L.) şi 23 deputaţi neafiliaţi.

Prin urmare, CCR a admis obiecţile de neconstituţionalitate formulate cu privire la introducerea unui articol în Codul de procedură penală şi anume articolul 139¹ care prevede că „înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) şi au fost respectate prevederile legale care reglementează obţinerea acestor înregistrări”.

„1. A admis obiecţiile de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(2)] şi ale art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative”, arată comunicatul de presă al CCR.

Pe de altă partea, Curtea a respins, ca neîntemeiate, obiecţiile de neconstituţionalitate şi „a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, în ansamblu, precum şi dispoziţiile art.I pct.1 [cu referire la art.9 alin.(5)], art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(1)], ale art.I pct.19 [cu referire la art.145 ind.1 alin.(3)], ale art.I pct.34 [cu referire la art.281 alin.(4)], ale art.I pct.38 [cu referire la art.345 alin.(1) ind.1 şi (1) ind.2], ale art.I pct.43 [cu referire la art.374 alin.(11) şi (12)], ale art.I pct.44 [cu referire la art.375 alin.(3)], ale art.I pct.45 [cu referire la art.377 alin.(5)], ale art.I pct.48 [cu referire la art.421 alin.(1) pct.2 lit.a)] şi ale art.II alin.(2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate”.

Explicațiile CCR

„În esenţă, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(2)] din legea criticată, Curtea a reţinut că legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia constituţională, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate neconstituţionale prin Decizia nr.55 din 4 februarie 2020, cu dispoziţiile Constituţiei, ceea ce este contrar prevederilor art.147 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit normelor criticate, organul competent să verifice legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, a mandatului emis cu această ocazie, a mijlocului de probă şi a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obţinute este judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşadar o instanţă judecătorească ierarhic inferioară celei care a autorizat activităţile respective. Din această perspectivă, Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce ţin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil”, mai indică sursa citată.

Totodată, Curtea a constat că este necesar ca legiuitorul să reglementeze, în Codul de procedură penală, o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate organelor de urmărire penală şi care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu s-a dispus trimiterea în judecată, pentru ca persoana vizată de aceste activităţi, care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum şi inculpatul faţă de care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală sau clasarea să poată contesta legalitatea acestor înregistrări, precum şi elementele ce ţin de legalitatea mijlocului de probă.

De asemenea, Curtea a constatat că „legiuitorul are obligaţia de a reglementa şi procedura aplicabilă conservării şi/sau distrugerii acestor înregistrări”.
„Cât priveşte soluţia de admitere a obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)] din legea criticată, Curtea a constatat că legiuitorul nu poate asimila în niciun caz decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dezlegarea unei chestiuni de drept sau în soluţionarea unui recurs în interesul legii cu o lege şi, astfel, să îi ataşeze efectele pe care le presupune o lege de dezincriminare. Curtea a reţinut că o astfel de decizie nu provine de la o autoritate publică ce acţionează în sfera generării normelor juridice sau eliminării acestora şi nu aduce niciun aport normativ propriu. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b) din Codul de procedură penală] din legea criticată sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art.1 alin.(4), ale art.61 alin.(1) şi ale art.126 alin.(3) din Constituţie”. mai arată CCR, în comunicatul de presă.

Pe 5 aprilie, Codul de procedură penală a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, în forma Guvernului, care prevede posibilitatea folosirii înregistrărilor serviciilor, ca mijloace de probă în procesul penal. Propunerea legislativă adoptată prevede că înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii privitoare la pregătirea ori săvârşirea mai multor infracţiuni şi au fost respectate prevederile legale care reglementează obţinerea acestor înregistrări”.

Este vorba de infracţiunile contra securităţii naţionale, cele de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălarea banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, infracţiunilor de corupţie, împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică.

ÎCCJ, Avocatul Poporului, mai mulţi deputaţi de la AUR, Forţa Dreptei au atacat proiectul la CCR.