Atunci când se face un parastas sau o pomenire a unei persoane dragi trecute în neființă se dau de pomană colivă, vin, prescuri, colaci, prosoapele și lumânări. De aceea, este bine să știm câți colaci se fac la parastas.
Parastasele se țin de obicei la mormântul persoanei trecute în lumea celor drepți. Dacă parastasul se face întru pomenirea mai multe persoane trecute în lumea cealaltă sau dacă mormântul este mult prea departe, slujba de parastas are loc în biserică.
Parastasul se ține în ziua a treia de la moarte, care de obicei este și ziua dedicată înmormântării. De asemenea, parastase se fac și în ziua a noua de la moarte, apoi la 40 de zile, la 3, 6 și 9 luni.
Câți colaci se fac la parastas: Primele trei pomeniri
Dacă vorbim despre parastasul făcut în ziua a treia de la moarte, în ziua a noua de la moarte și la 40 de zile, atunci numărul colacilor care trebuie dați de pomană sunt în număr de 43, la fel cum se dă atunci când se face înmormântarea persoanei decedate.
Preoții ne sfătuiesc să dăm de pomană 3 colaci mari, primii doi trebuie să fie în formă de cerc și unul se numește colacul lui Dumnezeu, care are 3 cruci, iar celălalt se numește colacul Arhanghelului, care are 4 cruci. Cel de-al treilea colac mare care se dă de pomană se numește colacul Îngerului, adică un colac cu o buclă împărțită în 5.
Cei 40 de colaci mici semnifică cei 40 de ani de rătăcire a lui Israil în pustiu sau cele 40 de zile de post ale Domnului.
Lumânările care sunt puse în colac ne trimit cu gândul la Învierea Domnului și la biruința Lui asupra păcatului și a morții.
Câți colaci se fac la parastasul de 3,6 și 9 luni
Dacă parastasul este făcut 3,6, sau 9 luni de la înmormântare, atunci numărul colacilor este stabilit de către persoana sau persoanele care dau de pomană, însă întotdeauna numărul colacilor trebuie să fie cu soț. Acest număr trebuie cu soț deoarece semnifică legătura pe care cei rămași în viață o păstrează cu cel trecut în lumea celor drepți.
Demn de precizat este faptul că parastasul făcut de către cei rămași în viață pentru pomenirea celui trecut în neființă este mai mult o tradiție popular, dar pe care preoții obișnuiesc să o respecte și să o recomande, însă aceasta nu este specificată în rânduiala liturgică a Slujbei Înmormântării din Molitfelnic.
Adică, potrivit cărții de cult, putem să dăm de pomană la parastas câți colaci dorim, pe lângă colivă, deoarece Biserica nu ne cere un anume număr de colaci, care să fie împărțiți întru pomenirea celui adormit.
Renunțarea la tradițiile și obiceiurile populare ne-ar desrădăcina și ne-ar face să nu mai păstrăm legătura cu atenția și iubirea noastră față de cel adormit.
Text plin de învățăminte, dar nu mai folosiți sintagma ” trecere în neființă” ci ” trecere la cele veșnice”!!!