Cât rezistă un rinichi transplantat? Tot ce trebuie să știi despre transplantul renal

Când se face transplantul renal? Cât rezistă un rinichi tranplantat? Care sunt riscurile unei astfel de intervenții? Răspunsurile la toate aceste întrebări le veți afla în rândurile care urmează.

Transplantul renal reprezintă o procedură chirurgicală, ce constă în înlocuirea unui rinichi, care nu mai funcționează așa cum ar trebui, cu unul sănătos. Cel din urmă poate aparține atât unei persoane aflate în viață, cât și uneia decedate. În ceea ce privește localizarea rinichilor, aceasta se face cu ușurință. Se află chiar sub cutia toracică, de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Rinichii sunt de mărimea unui pumn, iar rolul lor principal este de filtra toxinele din sânge, care părăsesc organismul prin urină.

RomaniaTV

Peste 10.000 de bugetari vor fi concediaţi, anunţul de la Ministerul de Finanţe

Observatornews.ro

Diferenţele dintre noile buletine cu cip şi cele fără

Transplantul renal se realizează în momentul în care rinichii nu mai funcționează normal, iar nivelurile crescute de toxine afectează modul de circulație a sângelui. Atunci, are loc insuficiența renală. Riscul acestei insuficiențe crește, dacă pacientul suferă deja de: diabet, hipertensiune arterială cronică (necontrolată), gromerulonefrită cronică și rinichi polichistic.

Transplantul renal se realizează în momentul în care rinichii nu mai funcționează normal, iar nivelurile crescute de toxine afectează modul de circulație a sângelui.

Cât rezistă un rinichi transplantat? Iată ce riscuri prezintă o astfel de intervenție

Așa cum am menționat, transplantul de rinichi este intervenția chirurgicală, care implică înlocuirea unui rinichi „defect”, cu unul sănătos. De obicei, rinichiul transplantat este grefat mai jos decât poziția anatomică normală, și anume în fosa iliacă dreaptă. Acesta este cel mai întâlnit tip de transplant și care are o rată foarte mare de succes.

Scopul transplantului renal este de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților cu boală renală cronică în stadiu terminal și de a-i elibera de constrângerile legate de ședințele de dializă. Din păcate, acest transplant nu este pentru totdeauna, ci pentru o perioadă de aproximativ 10 – 15 ani. Apoi, pacienții se reîntorc la hemodializă sau la dializa peritoneală.

Astfel că, și după transplant, unele forme de boală pot reveni. Chiar și așa, acesta este un risc trecut cu vederea, atunci când viața pacientului depinde de o intervenție rapidă. În general, riscurile privind sănătatea pacientului sunt cele legate de intervenția în sine, de posibilitatea ca organismul gazdă al noului organ să nu primească transplantul sau să nu raspundă bine la medicamentele, care sunt administrate după ce procedura a avut loc, pe o perioadă mai mare de timp.

Rinichiul transplantat este grefat mai jos decât poziția anatomică normală.

Transplant sau dializă?

Atât transplantul, cât și dializa prezintă avantaje și dezavantaje. În timp ce transplantul constă într-o intervenție chirurgicală, dializa reprezintă acea procedură prin care sângele este curățat în alte moduri decât cel utilizat de propriul organism. De aceea, există două tipuri de dializă: hemodializa, când sângele este scos printr-un filtru din organism, curățat și apoi reintrodus în vase, iar dializa peritoneală, când sângele este curâțat de toxine în interiorul organismului, cu ajutorul unui lichid introdus în abdomen, ce absorbe resturile toxice, ulterior fiind eliminat.

Când vine vorba de a alege cea mai potrivită modalitate pentru pacient, se ține cont de mai multe aspecte. Transplantul se asociază cu o calitate mai bună a vieții, cu un risc mai scăzut de deces și cu mai puține restricții alimentare. În schimb, dializa este indicată, atunci când vârsta pacientului este înaintată, când există boli de inimă severe sau când pacientul suferă de cancer (în curs de tratament sau tratat recent).

De precizat este că timpul de așteptare pentru un transplant renal este foarte mare. Acest lucru se întâmplă, pentru că numărul de persoane care au nevoie de un transplant îl depășește cu mult pe cel de rinichi disponibili. Uneori, poate fi vorba chiar de ani de zile până la găsirea unui donator.