Ploșnița cerealelor sau gândacul puturos marmorat este o insectă originară din Asia de Est și a invadat de câțiva ani orașele europene, iar pe măsură ce se apropie iarna vedem că încearcă să ni se strecoare în case și să se pună la adăpost.
Gândacul puturos este de o mărime considerabilă pentru o insectă, cca. 2 cm, de culoare în general cenușiu-maronie sau verde, dacă sunt insecte tinere. Aceștia se înghesuie pe la tocurile ferestrelor, în fisuri din pereți, doar-doar găsesc un loc călduț pentru iarnă. Pot zbura și sunt polifagi, fiind dăunători pentru numeroase culturi.
Gândacul puturos este periculos pentru sănătate?
Gândacii puturoși încep să devină tot mai vizibili cam de la jumătatea lunii septembrie. E perioada când adulții caută locuri de hibernare, iar casele noastre în curând încălzite ar putea fi adăpostul perfect.
Mulți orășeni au o reacție de respingere când au prin preajmă o astfel de insectă, cu aparenta ei înfățișare de războinic protejat de un scut. Insectele se strecoară pe balcoane și în jardiniere și încearcă să pătrundă în case.
Uneori reușesc și zboară cu un bâzâit supărător în jurul luminii. Au fost relatări despre adevărate invazii, de zeci de astfel de gândaci, astfel că, sunt mult mai deranjante chiar și ca moliile care apar în dulap.
Oricât de respingătoare ar părea când sunt prin preajma noastră, adevăratul impact al acestor insecte este asupra culturilor. Astfel că, sunt atacate livezile cu precădere, de mere, pere, piersici, dar și culturile de grădină, porumb, viță-de-vie, soia. Consecința?
Vor trebui sporite tratamentele chimice asupra culturilor sau schimbate culturile agricole. Uneori aceste insecte se adăpostesc în podgorii, pe vița-de-vie, și sunt „culese” odată cu strugurii și băgate la presă.
Ce trebuie să știm despre această insectă
Ploșnița cerealelor este un gândac care se hrănește cu seva plantelor, fie că e vorba de frunze, fructe sau muguri: peste 120 de specii de plante, în special copaci, îi pot servi drept gazdă pentru reproducere. Le plac, de asemenea, fațadele acoperite de plante agățătoare.
Este o specie foarte adaptabilă, mobilă în stadiul de larvă și care zboară cu ușurință în stadiul de adult. Se pot înmulți chiar de două ori pe an și femelele depun în jur de 200 de ouă. După perioada de reproducere, adulții intră în hibernare și caută un adăpost pentru iarnă.
Însă nu le place să fie solitari și se adună adesea în grupuri masive în fața ferestrelor, pe clădiri, pe case, intră în orificii și „campează” în tocurile ferestrelor, în spatele tablourilor, prin covoare etc.
Apoi, primăvara, încearcă să iasă de pe unde s-au ascuns și pleacă pentru a se reproduce. Nu pot fi goniți cu remedii naturale, după cum poți scăpa de puricii din casă cu soluția din oțet.
Pentru om, este inofensiv, nu înțeapă și nu transmite agenți patogeni. Poate fi luat în mână, însă atunci când sunt deranjați sau zdrobiți, degajă un miros neplăcut și de lungă durată. De asemenea, prezența lor în număr mare poate cauza alergii, în special la animalele domestice și mai ales când își declanșează apărarea chimică.
Glandele parfumate sunt situate pe suprafața dorsală a abdomenului și pe partea inferioară a toracelui. Mirosul neplăcut, înțepător, pe care îl pot degaja este destul de deranjant și pentru om.
Mijloace de apărare împotriva gândacului puturos nu prea există în afara pesticidelor și a măsurilor de prevenire a intrării lor în case.