Cât câștigă un profesor în Germania, Finlanda sau Israel în comparație cu România

O analiză concentrată pe trei țări, Germania, Finlanda, Israel, despre profesori, salariile lor, statut și rolul de la clasă, a fost realizată de o publicație franceză.

În Germania, meseria de profesor este deosebit de bine văzută. Deficitul de cadre didactice datorat schimbărilor demografice este un alt factor care explică nivelul ridicat al salariilor din această țară. La finalul carierei, salariul poate ajunge la 5.500 de euro brut pe lună. Există însă diferențe semnificative între regiuni, potrivit francetvinfo.fr.

Educația este în responsabilitatea landurilor. Prin urmare, landurile sunt cele care stabilesc conținutul programelor de învățământ și al examenelor, dar și cele care stabilesc nivelul salariilor în funcție de bareme valabile în întreaga regiune. Prin urmare, nu există un echivalent al sistemului național de educație în Germania. Profesorii se adresează direct școlilor în care doresc să lucreze. Directorii de școli sunt cei care organizează interviurile și selectează candidații.

RomaniaTV

Valentina Pelinel și Borcea, luați la mișto, după ce și-au editat pozele din vacanță în ultimul hal: ''Penibil. Mototolul ăla nu are mâini, tu ești tunată toată

Observatornews.ro

A evadat din puşcărie pentru iubita lui minoră. Aflase că îl înşală cu fostul coleg de celulă

Un profesor debutant în învățământul primar câștigă între 3 500 și 4 000 de euro brut pe lună. În școlile secundare și în licee, salariile variază între 4.000 și 4.600 de euro brut pe lună. Cele mai mari salarii sunt plătite profesorilor de liceu din Baden-Württemberg, cu 5.665 de euro brut pe lună.

În țară nu există profesori în stradă sau greve ale profesorilor. Este adevărat că statutul de funcționari publici le interzice profesorilor să manifesteze. Cu toate acestea, există nemulțumiri care sunt legate și de variațiile puternice ale statutului profesorilor. De exemplu, orașul Berlin, care a fost puternic îndatorat timp de mai mulți ani, a încetat să mai acorde statutul de funcționar public profesorilor săi din cauza lipsei de fonduri. Acest lucru a avut un efect dramatic asupra școlilor din oraș, profesorii fugind în orașul vecin Brandenburg, care are niveluri salariale mai mari.

Modelul finlandez, cel mai eficient

Finlanda este adesea luată drept model în materie de educație. De la începutul sondajelor Pisa, care testează cunoștințele elevilor de 15 ani, Finlanda se află pe primul loc în rândul țărilor europene. Dar se pune întrebarea: suntem pregătiți să acceptăm toate schimbările culturale și sociale pe care acest lucru le implică?

Pentru a răspunde la această întrebare, ne putem uita la profesori. Un profesor finlandez predă între 18 și 24 de lecții pe săptămână, la care se adaugă două ore de ședințe de predare. Aceștia trec printr-un proces de selecție drastic – rata de succes la examen variază între 8 și 20% – după care trebuie să își „vândă” competențele directorilor și diriginților care îi vor angaja. Un sistem școlar de tip finlandez presupune, de asemenea, aproximativ 20 de elevi pe clasă și salarii de peste 3.000 de euro pe lună.

Pe lângă acest aspect material, există și problema pedagogiei. În timp ce în Franța, accentul este pus pe disciplină și note, în Finlanda, cuvintele cheie sunt „inițiativa elevilor” și „evidențierea calității elevilor”. Profesorul nu poate acorda note sub 4 din 10, dar are libertatea totală de a-și adapta lecția. ”Trebuie să mă asigur că elevii mei pot comunica în limba engleză, dar cu ce metodă depinde de mine”, spune Hemi, un profesor de limbi străine din Finlanda. Deci, dacă clasa mea funcționează mai bine cu proiecte, sau prin jocuri, muzică, o fac.

Nu există teama că un inspector îți va reaminti programa școlară, inspectoratul a fost desființat în anii 1990. Modelul finlandez încearcă să fie exportat. Există chiar o organizație care vinde know-how-ul finlandez în străinătate, Education Finland, dar ne amintește regulile oricărei reforme școlare: ai nevoie de timp, trebuie să mergi treptat și, mai ales, ai nevoie de consens politic.

În Israel, salarii derizorii în sectorul public

În statul evreu, există diferite tipuri de învățământ: multe școli publice, în afara contractului, sau yeshivas, școli în care se predă doar religia. Dar dacă ne concentrăm asupra școlii publice, școala guvernamentală, profesorii sunt destul de prost plătiți.

La începutul carierei lor, dar și după mai mulți ani, profesorii din Israel – atât în școlile primare, cât și în cele secundare – au salarii derizorii. Potrivit unei analize anuale a educației în țările OCDE, publicată în septembrie 2021, profesorii din această țară sunt plătiți mai puțin decât media, în timp ce clasele israeliene sunt printre cele mai aglomerate.

De fapt, ei câștigă cu 6% mai puțin atunci când salariile lor sunt comparate folosind o scară a puterii de cumpărare, în parte pentru că viața este atât de scumpă în Israel. Uneori, salariul lor de pornire poate fi mai mic decât salariul obișnuit al chelnerilor. Potrivit unui sondaj publicat de cotidianul economic israelian The Marker, unul din cinci profesori israelieni părăsește profesia în primii trei ani.

Profesorii protestează de mult timp, criticând faptul că administratorii educației nu provin din rândul cadrelor didactice. Aceștia cer o creștere a salariilor sau a prestigiului general al profesiei, iar la începutul fiecărui an școlar există amenințări de greve, conduse de sindicatul profesorilor. Ca urmare, în Israel există un deficit real de cadre didactice.

Un deficit care exista deja înainte de pandemia de coronavirus, dar care nu face decât să se agraveze. Principalul sindicat al profesorilor se teme de un început dificil al noului an școlar în septembrie anul viitor, dacă nu se ajunge la un acord asupra salariilor în iunie, menționând închiderea unor clase întregi.

Câți bani dă România pe dascălii săi

Cu salarii de pornire în școlile de stat sub 10.000 de euro brut pe an, profesorii din România se plasează pe ultimele locuri din UE, arată un raport al Comisiei Europene pe 2020/2021.

Raportul Comisiei Europene, întocmit pe baza datelor Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură, EACEA/Euridyce, arată fără putință de tăgadă că, dedicația pentru meserie, alături de abilitățile și cunoștințele pe care profesorii și directorii de școli le au sunt factori esențiali care produc rezultate de calitate într-un sistem de educație. Provocările la adresa școlii au sporit în contextul pandemiei de COVID-19.

De la profesorii de azi nu se așteaptă doar să transmită cunoștințe, dar de asemenea să fie facilitatori ai educației, să știe să folosească tehnicile digitale de comunicare, să lucreze în echipă, să educe copii provenind din medii socio-economice și culturale diferite, să creeze un mediu propice pentru elevii cu nevoi speciale și să contribuie la managementul școlar, se mai arată în raport.

Remunerația este un element-cheie în a face mai atractivă profesia de dascăl. Alături de alți factori precum condițiile de lucru, posibilitățile de ascensiune în carieră, oportunitățile de dezvoltare profesională și recunoașterea socială, salarizarea joacă un rol important în atragerea profesioniștilor din domeniu și le arăta acestora că sunt suficient de prețuiți și de motivați pentru a livra rezultate de calitate în educație.

Salariile profesorilor debutanți brute anuale din școlile publice din ciclul inferior al învățământului secundar au variat de la 4.233 de euro în Albania, la 69.076 de euro în Luxemburg.

Raportul mai sus citat menționează că salariul mediu pentru profesorii din țările UE este de 25.055 de euro.

Salariul de pornire anual mai mare de 50.000 de euro brut pe an – exceptând Luxemburgul – sunt în Elveția (66.972) și Germania (54.129), cele din Franța și Italia fiind la jumătatea celui din Germania. România, se plasează în plutonul celor sub 10.000 de euro brut pe an, împreună cu Letonia, Slovacia, Ungaria și Polonia. Bulgaria ocupă ultimul loc cu cel mai mic salariu de intrare – sub 8.000 de euro pe an.

„Fără educație intrăm în lumea preurbană”

Potrivit universitarului Mihai Maci, o țară care nu înțelege să investească în educație este pierdută: „În lipsa unei educații de calitate riscăm să ieșim din realitatea rațională și să intrăm în lumea preurbană. Sigur, trăiesc oameni și acolo, dar ne dorim?”

Expertul mai spune că România nu are setată necesitatea socială de a avea un învățământ de calitate. „Nu e de interes. Veți vedea când vor începe tăierile de salarii – pentru că, în curând vom avea parte și de acestea – se va începe cu profesorii. Nu cu pensionarii pentru că nu se poate lua de la bătrâni, nu cu angajații din apărare pentru că e război în Ucraina și tot așa. Din păcate, învățământul românesc are o structură feudală tipică: 10% câștigă foarte bune, sunt superbogați, în timp ce 90% se află la nivel de supraviețuire. O mărire salarială făcută tuturor va aduce mai mulți bani în buzunarele celor care deja au. Dacă ne interesează să schimbăm situația ar trebui să începem prin a le cere profesorilor să predea. Nu să-i judecăm după atribuții administrative sau de cercetare, după articolele publicate prin reviste. Sigur că rămâne de discutat ce înseamnă a preda, cum le pedai copiilor, ce faci cu elevul care nu a înțeles”, subliniază expertul.

La rândul său, sociologul Mircea Kivu spune că nu toți cei din sistemul de educație au salarii mici. Pentru a avea un învățământ de calitate, mai spune Kivu, ar trebui pus la punct un sistem de stimulare a calității actului didactic: „Profesorii care-și fac treaba ar trebui premiați, stimulați prin mijloace financiare și nu numai. Ar trebui să lucreze acolo unde este greu, în saltele izolate, în comunitățile de romi. Așa cum e acum, este premiată doar longevitatea în învățământ: te-ai titularizat, ești bătut în cuie pe viață, leafa crește aproape automat”.

Profesorul Marian Staș subliniază că este obligatoriu să ai dascăli bine plătiți: „Cu o condiție: aceea a meritocrației. Ori, inamovibilitatea și titularizarea în sistemul de educație din România sunt cele două mari toxine din sistem. Pentru că atunci când știi că nu te poate da nimeni afară, alegi să mergi pe calea minimei rezistențe. Când am predat în SUA nu am avut un contract pe 20 de ani, ci 20 de contracte de câte o vară. Când ai așa ceva, știi ce alert ești?”

Cea mai proastă politică publică

Salariile mici pentru profesori este cea mai proastă politică publică pentru că, mai spune Marian Staș, posibilele randamente ale investiției în educație sunt printre cele mai mari – între 8 și 30% pentru fiecare sumă investită. „Marile randamente și profituri sunt cele pe termen lung. Faptul că nu-i plătim bine pe profesori este un cinism și o incompetență a clasei politice. Retribuirea defectuoasă atrage în sistem doar personal slab calificat, martore fiind rezultatele la examenele de titularizare unde 60-80% din candidați obțin rezultate slabe”, conchide expertul în educație.

La rândul lui, profesorul Ștefan Vlaston, atrage atenția că educația în viața unei nații este foarte importantă pentru că ea este cea care pregătește specialiști pentru piața muncii. „În mod cert, așa cum îi pregătește, așa îi ai. Cât privește salarizarea, profesorilor, mai întâi trebuie să ai resurse și ai resurse prin reducerea aparatului bugetar. Polonia are 900.000 de angajați la stat la o populație de 35 milioane, în timp ce România are 1,3 milioane de bugetari la circa 20 de milioane populație”, punctează Vlaston.

Expertul în educație este de acord cu salariile mari date profesorilor, dar nu în lipsa măsurării eficienței la catedră: „Simultan cu creșterea salariilor profesorilor ar trebui măsurat progresul școlar al elevilor prin teste sumative. Pentru că, altfel, banii se vor duce ca apa în nisip. În anul 2000, premierul Mugur Isărescu a mărit salariile profesorilor cu 60%. Îar în 2022, fostul ministru Sorin Cîmpeanu a recunoscut că suntem la un minim al calității în educație. Problema României este că nu avem mecanisme de urmărire a eficienței cheltuirii banului public și asta se întâmplă nu doar în educație, ci în toate celelalte domenii”, a conchis Ștefan Vlaston.