Cartea Roșie de Carl Jung, jurnal secret al celui mai cunoscut psihoterapeut, de ce a fost publicat abia în zilele noastre?

Scrisă între anii 1913 și 1930, Cartea Roșie de Carl Jung este mai degrabă propriul său caiet în care celebrul psihoterapeut își nota atât visele, cât și viziunile, dar și teoriile asupra modului de gândire.

Carl Jung, împreună cu Sigmund Freud, sunt unii dintre cei mai importanți oameni din psihologia modernă, unii argumentând că ei nu doar că au revoluționat această știință, dar chiar au reinventat-o. Cartea Roșie este astfel una dintre cele mai importante și interesante dovezi ale geniului lui Carl Jung, în special pentru că această carte nu era destinată publicului, ci era propriul său jurnal în care își nota atât visele, cât și propriile teorii.

Stirile PROTV

Coreea de Sud a instaurat ”legea marțială de urgență”, pentru a proteja țara de ”amenințarea forțelor comuniste nord-coreene”

RomaniaTV

Valentina Aldea de la POT este vedetă PORNO! Imagini incendiare cu ea pe OnlyFans

Cartea Roșie

Redactată între 1913 și 1930, Cartea Roșie a lui Carl Gustav Jung, cunoscută inițial sub forma unor caiete cu copertă neagră, reprezintă jurnalul în care renumitul psihanalist își nota fantasmele, viziunile și visele. Acest volum remarcabil a fost publicat pentru prima dată abia în 2009, iar în România a apărut în 2011. În cadrul unei dezbateri recente de la Institutul Cultural Român, Mihaela Minulescu, doctor în psihologie, a vorbit despre acest text fundamental, care a stat la baza întregii opere jungiene.

Ruptura dintre Jung și Freud, deopotrivă tragică pentru amândoi, a marcat începutul acestei cărți. Cei doi psihanalizați aveau o relație apropiată, dar viziunile lor divergente i-au îndepărtat. Jung ajunsese la concluzia că există un inconștient filogenetic, anterior psihicului individual și formator al acestuia, deși încă nu înțelesese pe deplin natura și influența sa. Observase deja că viața psihică se construiește printr-o sumă de complexe și era convins că energia psihică depășește simpla dimensiune a sexualității. În cele din urmă, distanța dintre cei doi s-a accentuat odată cu publicarea unei lucrări a lui Jung, care analiza fantasmele unei paciente și le lega de mitologie, fapt ce a subliniat diferențele ireconciliabile dintre abordările lor.

În decembrie 1913, Jung face o distincție între psihologia extravertită a lui Freud și cea introvertită a lui Adler, sugerând nevoia unei sinteze care să integreze ambele tendințe. În acest context, se profilează ideea unei noi construcții teoretice, care avea să cuprindă întreaga complexitate a psihicului uman. Curajul său de a se adânci în propriile profunzimi psihice îl transformă într-un pionier al introspecției.

Carl Jung și Sigmund Freud

Hotărârea de a renunța la cariera sa universitară a venit în momentul în care a simțit că ideile sale nu erau suficient de clare pentru a fi predate. Astfel, s-a dedicat confruntării cu aceste adâncimi psihice, pe care le descoperise dincolo de inconștientul freudian. În același timp, a continuat să lucreze ca terapeut, consultând zilnic între cinci și nouă pacienți, cinci zile pe săptămână. Acest proces intens de autoanaliză și explorare a condus la elaborarea Cărții Roșii.

În acea perioadă, Jung a fost marcat de o serie de vise și viziuni tulburătoare, legate de moarte și sânge deasupra Europei. Neliniștea sa era amplificată de întrebarea dacă aceste imagini erau personale sau colective. Răspunsul său a venit odată cu izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, când a înțeles că aceste viziuni reflectau spiritul distrugător al epocii.

În amintirile sale, Jung vorbește despre cele două personalități distincte care coexistau în el: una ancorată în gândirea logică și rațională, legată de realitatea exterioară, și alta care îl conducea către adâncurile inconștientului, într-un spațiu al viselor și simbolurilor arhetipale. Aceste dimensiuni contradictorii sunt reflectate în caietele sale inițiale, cu coperte negre, care documentau confruntările sale interioare.

Mai târziu, Jung le-a cerut opinia discipolilor săi despre oportunitatea publicării acestor scrieri și, după îndelungi reflecții, a comandat un editor de lux, cu coperte de piele roșie, pentru a da formă unei cărți de 600 de pagini. Astfel, Cartea Roșie a devenit atât o lucrare personală, cât și un document universal, păstrând semnificația profundă a acestei călătorii unice în psihicul uman.