Marian Piłka, un politician conservator, afirmă care este obiectivul principal al Poloniei în ceea ce priveşte Germania. Polonezul susţine că ţara să ar trebuie să împiedice Uniunea Europeană să devină al patrulea imperiu german.
Mai mult decât atât, Piłka susţine că poziţiile Germaniei şi UE trebuie slăbite.
Afirmaţiile politicianului conservator polonez vin în contextul în care cancelarul german Olaf Scholz a prezentat o viziune a UE în care uniunea va deveni o entitate geopolitică pentru care Germania și-ar asuma responsabilitatea. Acest lucru va fi posibil, a argumentat Scholz, doar dacă statele membre UE acceptă eliminarea dreptului de veto. Aceasta ar marca finalizarea procesului de federalizare a Europei care a început cu Tratatul de la Maastricht, a văzut introducerea unei monede unice europene și a continuat cu Tratatul de la Lisabona, care a introdus votul cu majoritate calificată.
Acest proces a fost, de asemenea, consolidat cu comportamentul Curții Europene de Justiție și cu doctrina supremației dreptului european asupra legislației și constituțiilor interne.
Cu toate acestea, nici Germania, nici instanțele de vârf din Franța nu recunosc supremația legilor europene, care conferă ambelor state o poziție privilegiată în UE, care nu este acordată altor state membre care se confruntă cu sancțiuni pentru nerespectarea deciziilor instanței europene și Comisiei Europene. De asemenea, li se poate impune schimbarea guvernelor sau politicile cheie, așa cum a fost cazul Italiei și Greciei.
Ceea ce a cerut Scholz în mod efectiv este să se consemneze dominația politică și economică existentă a Germaniei și transformarea UE într-un al patrulea imperiu, un stat cu o structură cvasi-democratică și cvasi-federală.
Germania vrea ca Polonia să nu se dezvolte
Polonia ar trebui să renunțe la moneda sa pentru că dezvoltarea ei să fie limitată. Deja, Berlinul vrea să obțină acest lucru prin încercarea de a bloca Polonia să nu aibă energie nucleară și o forţează să-și împartă gazul.
Important de precizat este faptul că accelerarea construcției celui de-al patrulea „regat” este legată de războiul din Ucraina. Acest război înseamnă că statele din flancul estic al Europei simt un pericol real și fundamental din partea Rusiei. Ele au sperat că UE le va oferi securitate, însă aceasta este acum amenințată. Pentru a controla Rusia, acum doresc ca Ucraina și, în cele din urmă, Belarus să devină parte a UE, dar asta, la rândul său, nu este în interesul Germaniei.
Așa cum a fost cazul lui Bismarck, Germania își dorește astăzi cooperarea cu Rusia pentru a da Germaniei sentimentul de a fi o superputere alături de SUA și pentru a-i oferi avantaje economice precum gazul ieftin. Războiul din Ucraina pune toate acestea în discuție, forțând Germania să ia partea Occidentului, ceea ce îi afectează negativ interesele economice.
Aderarea ucrainei la UE amenință să încline UE spre est și să o facă anti-rusă. De asemenea, implică un rol mai mare pentru SUA în politica europeană și o orientare transatlantică pe care nici Franța, nici Germania nu și-o doresc. O Europă Centrală mai puternică este ultimul lucru pe care și-l dorește Germania.
Acesta este motivul pentru care atât Parisul, cât și Berlinul vor să-l ajute pe Puţin să salveze „fața”. Acest lucru, la rândul său, este total contrar intereselor poloneze. Polonia vrea să împingă Rusia din Europa, în timp ce Germania vrea să restabilească cooperarea cu Rusia și să facă Europa centrală să accepte supremația puterii germane în UE.
Așa cum Rusia amenință militar independența și suveranitatea Poloniei, Germania amenință oportunitățile poloneze de dezvoltare independentă. Folosește fondurile UE ca pârghie pentru a încerca să subjugă Polonia voinței sale și să o împiedice să blocheze cooperarea germană cu Rusia.
Vă aducem aminte că Polonia a renunțat în trecut la steagul Uniunii Europene, iar în prezent vrea să renunțe la imperialismul acesteia, dorind înființarea unui nou bloc comunitar.
Obiectivul principal al Poloniei: slăbirea poziţiei Germaniei şi UE
Obiectivul principal al Poloniei ar trebui să fie acela de a slăbi poziția Germaniei și a UE, astfel încât să poată bloca orientarea lor pro-rusă. Trebuie să construiască o comunitate de state care se simt amenințate de expansionismul rus ca alternativă la UE. Ucraina nu va fi admisă în UE, deoarece acest lucru este contrar intereselor germane. Polonia ar trebui să continue să sprijine aspirațiile europene ale Ucrainei, dar și să construiască contururile unei alianțe militare, politice și economice mai largi a națiunilor care locuiau odinioară în Primul Commonwealth polonez , extinsă prin cooperarea cu Scandinavia, Regatul Unit, Turcia și SUA.
Polonia trebuie să slăbească UE ca instrument german și să fie gata să o părăsească pentru a bloca construcția celui de-al patrulea imperiu. Dar pentru a putea face asta, trebuie mai întâi să construiască o comunitate de națiuni care să se respecte reciproc suveranitatea și să reziste dominației germane asupra Europei.
Pe scurt, situatia este urmatoarea:
– Obiectivul Germaniei este edificarea celui de al patrulea Reich. Nu prin mijloace militare, ci prin presiuni economice si politice.
– SUA se simte amenintata de o eventuala alianta germano-rusa. Ca urmare, a creat un „cordon sanitar” intre Germania si Rusia – Polonia, tarile Baltice si Romania – care sa impiedice schimburile directe.
– Ce vrea Polonia? Doua lucruri. Unu – vrea ca acest „cordon sanitar” sa fie largit prin includerea Ucrainei. Doi – vrea sa fie ea forta conducatoare a acestui cordon, bineinteles, sub tutela SUA.
Intrebarea este : ce vrem noi?
Foarte bună analiza de mai sus. Excelentă și întrebarea (retorică?) din final. Se impune totuși o completare, pentru textul duce inevitabil la o întrebare : și de ce ar fi rău într-o Uniune Europeană condusă de Germania? Răspunsul este : pentru că Germania nici nu are viziune pe termen lung, și nici nu dă doi bani pe interesele altora (Detschland uber alles). Germania a pornit două războaie mondiale și le-a pierdut pe amândouă exact din motivele enumerate mai sus. UE se află de vreo 15 ani sub dictatul economic german. Rezultatul? Scăderea competitivității, reflectată și în ratele de creștere sub media mondială. In 2007, ponderea UE în PIB-ul mondial era de 20,4%. In 2021 a scăzut la 13,99%.