Trebuie să știi care este diferența dintre procură și împuternicire pentru că sunt doi termeni juridici, care sunt utilizați de obicei pentru a acorda autoritate unei persoane pentru ca aceasta să poată acționa în numele altei persoane în diverse situații. Acești termeni sunt folosiți de cele mai multe ori în contextul dreptului civil și al relațiilor juridice dintre persoane.
Atunci când vine vorba despre noțiuni de drept civil, unele dintre acestea pot crea confuzie. Este și cazul procurii și a împuternicirii, două acte juridice care sunt folosite pentru a da autoritate unei persoane să acționeze în numele alteia. Iată care este diferența dintre procură și împuternicire și când se folosește fiecare dintre ele.
Care este diferența dintre procură și împuternicire
În profida faptului că, în mod obișnuit, acești termeni juridici sunt folosiți în mod interschimbabil, între ei se creează adeseori confuzie, fie în ceea ce privește natura lor juridică, fie scopurile pentru care sunt utilizați. Mai mult decât atât, între cele două concepte distincte există o serie de diferențe semnificative.
Deși ambele sunt contracte de mandaat și în prinicipiu presupun acelațo lucru, anume transferul unui drept de la o persoană la alta de a realiza anumite operațiuni juridice în numele celeilalte, diferența dintre cele două se află la nivel substanțial.
În timp ce prin împuternicire atribuțiile mandatorului sunt mai specifice iar acesta este limitat în exercitarea dreptului care i-a fost delegat de către mandant, neavând posibilitatea de a-și extinde acest drept în alte domenii de aplicare și prin urmare fiind restricționat să acționeze doar în limitele stabilite de actul de împuternicire, procura îi oferă o sferă mai largă de posibilități celui care exercită atribuțiile de mandatar și presupune o delegare mai amplă a puterilor conferite de către actul de mandat.
O altă diferență dintre procură și împuternicire poate fi aceea că, de regulă, actul încheiat la notar se numește procură. Mai mult, procura poate fi considerată ca și concretizarea împuternicirii, de aceea procura este un act mai formal fiind autentificată de către un notar iar împuternicirea nu necesită neapărat formalități, ea poate fi întâlnită și sub formă verbală.
Procura trebuie să respecte anumite cerințe legale, iar împuternicirea poate fi mai flexibilă. O altă diferență dintre procură și împuternicire este redată de relevanța lor într-un proces. Procura are forță juridică și este recunoscută în instanță, iar împuternicirea nu are aceeași putere, depinde de forma ei (de exemplu forma verbală este greu de probat).
Documente necesare pentru procură
În majoritatea situațiilor, pentru redactarea unei procuri notariale, persoana solicitantă va trebui să se prezinte la biroul notarial cu un set de acte. Astfel, este necesar actul de identitate al persoanei care face procura, în original și în copie, apoi este nevoie de actul de identitate al persoanei pe care o delegi sau datele de identificare ale acesteia.
În cazul anumitor tipuri de procuri, așa cum este cazul procurilor care au ca obiect încheierea unor acte de dispoziție precum procuri de vânzare/ cumpărare/ de constituire a unui drept real asupra unui imobil, notarul public va putea solicita și alte documente.
Scopul acestui document juridic este acela ca o persoane să confere autoritate unei alte persoane, de preferință de încredere, pentru ca aceasta din urmă să poată acționa în numele său în diverse chestiuni juridice și/sau administrative.
Obiectul unei procuri trebuie să fie determinat, posibil și licit. Acesta poate consta doar în încheierea unor acte juridice, cele materiale având doar un caracter accesoriu. De asemenea, actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi efectuate de mandatar. Astfel că, e important să știi diferența dintre procură și împuternicire în cazul în care vrei să obții anumite atribuții.