Cântecul lui Ahile este unul dintre cele mai populare romane ale lui Madeline Miller. Acesta a apărut pentru prima dată în anul 2011, devenind, peste noapte, una dintre cele mai căutate cărți, fiind tradusă în peste 10 limbi.
Cântecul lui Ahile este o carte scrisă de Madeline Miller, una dintre cele mai cunoscute scriitoare din secolul 21. Aceasta a reușit, în decursul acestui roman, nu doar să creeze o atmosferă uluitor de reală asupra unei perioade încărcate cu misticism, dar și să transmită o viziune total inovativă asupra mitului lui Homer.
Cântecul lui Ahile
Cântecul lui Ahile de Madeline Miller este o reinterpretare fascinantă a Războiului Troian, spusă din perspectiva lui Patrocle. Ahile, „cel mai bun dintre greci,” fiul zeiței mării, Thetis, și al regelui muritor Peleus, impresionează prin forță, frumusețe și o personalitate irezistibilă. De cealaltă parte, Patrocle este un prinț exilat, stângaci și timid, al cărui destin se intersectează cu cel al lui Ahile într-un mod neașteptat. Relația lor, de o intensitate rară, sfidează furia zeilor și se consolidează sub îndrumarea centaurului Chiron, care îi inițiază în arta războiului și a medicinei.
Chemarea eroilor greci la Troia, pentru a o salva pe Elena din Sparta, îi pune în fața unei alegeri ce le va marca viața. Ahile, sedus de promisiunea gloriei, își asumă acest destin, iar Patrocle, împărțit între iubire și teamă, îl urmează. Însă furia destinului, nemiloasă, îi va supune unor încercări teribile și le va cere sacrificii supreme. Romanul, premiat în 2012 cu Orange Prize for Fiction, rămâne o poveste emoționantă despre iubire, loialitate și tragedie.
Această carte, chiar dacă a apărut în anul 2011, a devenit recent una dintre cele mai citite, fiind în top 100 al celor mai citite cărți din New York Times. Aceasta se găsește, de asemenea, și la noi în țară, în majoritatea librăriilor.
Odiseea și Iliada
Epopeile homerice, însă, își păstrează farmecul inconfundabil, fiind dovezi vii ale unei lumi pierdute. Chiar dacă mai multe reinterpretări ale acestor mituri au fost scrise de-a lungul timpului, cele originale rămân inconfundabile. De-a lungul secolelor în care scrisul fusese uitat, aezii au fost cei care au transmis aceste capodopere. Din păcate, cititorii de astăzi cunosc prea puțin contextul apariției lor, motiv pentru care unele versuri pot părea stranii.
Aceste opere s-au născut într-o perioadă întunecată a Greciei arhaice, când căpeteniile locale și războinicii lor luptau pentru influență. Scrisul fusese abandonat, iar despre Homer, autorul acestor poeme, nu știm prea multe. Identitatea sa rămâne un mister, unii istorici chiar considerând că acesta, de fapt, nu a existat și mai degrabă a fost un simbol cultural decât o persoană reală. Cert este că epopeile vorbesc despre epoca miceniană, o perioadă redescoperită abia în secolul al XIX-lea datorită arheologului Heinrich Schliemann. Credința sa în veridicitatea Iliadei l-a condus la descoperirea Troiei, cetatea legendară a aventurilor homerice. Aceasta dovedește că istoria poate găsi răspunsuri în literatură.
Epopeile homerice prezintă o lume fascinantă, dominată de aristocrația războinică miceniană, cunoscută drept basilei. Acești lideri, aflați într-o luptă continuă pentru hegemonie, aveau responsabilitatea de a proteja oamenii de rând (demos), stabilind o relație de reciprocitate inegală. Lumea descrisă de Homer era deja apusă în momentul redactării poemelor, dar nu fusese uitată complet. Ele surprind tranziția spre perioada polis-urilor grecești, fiind contemporane cu fenomenul de colonizare al acestor cetăți-stat. Aceste creații sunt printre puținele mărturii literare ale epocii obscure, ceea ce le conferă o valoare inestimabilă pentru istorie. În același timp, ele rămân printre cele mai originale opere ale literaturii universale. Faptul că au supraviețuit secolelor dovedește că merităm să le redescoperim cu respect și admirație, evitând să le privim cu indiferență, ca pe relicve ale unei lumi pe care nu o mai înțelegem.
Astfel, Cântecul lui Ahile, scrisă de Madeline Miller, este o interpretare reușită a acestor poeme epice, fiind poate „tradusă” pe înțelesul omului modern.