Canonul de pocăință către mântuitorul este unul dintre cele mai puternice canoane și el trebuie privit ca o răsplată sau o despăgubire pentru păcate, dar nici ca o pedeapsă pentru greşelile făcute sau ca o răzbunare sau născocire.
Canonul face parte din Taina cea sfântă a Pocăinţei. O persoană care suferă de păcat este asemeni unei persoane care suferă de o boală și are nevoie de îngrijire medicală. La fel și sufletul nostru are nevoie de vindecare. Și după ce „rana“ s-a vindecat, tot ar trebui ca sănătatea sufletească să fie menținută și întărită.
Rugăciunea în sine trebuie să fie sinceră, din inimă înfrântă și smerită, o adevărată relație vie cu Dumnezeu, nu ceva formal. Spunerea unei rugăciuni nu trebuiie să fie ca recitarea unei poezii. Rugăciunea celui care se învinovățește și se osândește pe sine înaintea lui Dumnezeu are mare trecere la Dumnezeu.
Canon de pocăință către Mântuitorul: Importanța căinței
Pentru credincios, manifestarea pocăinței și mărturisirea prin spovedanie trebuie privite ca un nou început al unei vieți curate. Pocăința este recunoașterea păcatului și trebuie privit ca pe o greutate ce există pe umerii lui păcătosului.
Cel care a păcătuit trebuie să simtă îndepărtarea de Dumnezeu, să-i aducă întristare, să se smereească pe sine și să primeească pe urmă de la Dumnezeu plâns cu bucurie tainică.
Pentru orice păcătos, rugăciunea smerită deschide calea pocăinței și iertării de la Dumnezeu.
Canonul de pocăință către Mântuitorul este o rugăciune de umilință care poate fi citită zilnic pentru iertarea păcatelor și cultivarea smereniei.
Unii preoți recomandă această rugăciune ca un canon zilnic celor care au păcate mari și simt nevoia de a se pocăi cu adevărat.
Cum se rostește Canonul de pocăință al Mântuitorului
Pentru a cere iertare pentru păcatele tale trebuie să rostești acest Canon de pocăință către Mântuitorul:
„Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin“
După, se spune „Tatăl nostru“, urmat de Cântarea 1: glasul al 6-lea, care se încheie cu mesajul:
„Slavă…
Omule nebun și ticălos, pentru ce-ți pierzi vremea în lene? Gândește-te la viața ta și te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Maica lui Dumnezeu Preacurată, caută spre mine, păcătosul, și mă izbăvește de lațul vrăjmașului, îndreptându-mă pe calea pocăinței, ca să plâng faptele mele cu amar.“
Pe urmă, se rostestc Cântările, de la 3 la 9, iar la final se spune „Doamne, miluiește“ (de 3 ori), „Părinte, binecuvintează“ și apolisul.