Scintigrafia tiroidiană reprezintă o investigație medicală de referință utilizată în diagnosticul și evaluarea diferitelor afecțiuni ale glandei tiroide. Această examinare avansată, bazată pe utilizarea unui agent de contrast radioactiv, oferă informații detaliate despre funcționarea și structura tiroidiană. Iată câteva situații în care este necesară realizarea unei scintigrafii tiroidiene:
Atunci când se descoperă noduli tiroidieni prin examenele fizice sau imagistice, scintigrafia tiroidiană poate oferi informații esențiale despre funcționalitatea acestora. Ea poate ajuta la diferențierea între nodulii „rece” (nefuncționali) și cei „calzi” (activi din punct de vedere funcțional).
Boli în care este necesar să faci o scintigrafie tiroidiană
Scintigrafia tiroidiană este frecvent utilizată în cazul tulburărilor funcționale ale glandei tiroide, cum ar fi hipertiroidismul (producția excesivă de hormoni tiroidieni) sau hipotiroidismul (insuficiența producției de hormoni tiroidieni).
După tratamentul pentru cancerul tiroidian, scintigrafia tiroidiană poate fi utilizată pentru a evalua dacă există țesut tiroidian remanent sau metastaze. După intervenții chirurgicale asupra glandei tiroide sau tratament radioterapic, scintigrafia tiroidiană poate fi folosită pentru a evalua starea restantă a glandei și pentru a detecta eventuale anomalii. În cazul copiilor cu hipotiroidism congenital, scintigrafia tiroidiană poate fi utilă pentru a identifica cauza acestui deficit funcțional.
Scintigrafia tiroidiană poate fi utilizată pentru a evalua afectarea glandei tiroide în contextul bolilor autoimune, cum ar fi sindromul Basedow-Graves. În cadrul acestei proceduri, pacientului i se administrează o substanță radioactivă, cum ar fi iodul radioactiv, care este absorbită selectiv de către glanda tiroidă. Ulterior, se realizează imagini cu ajutorul unui aparat de scintigrafie pentru a evalua distribuția și cantitatea de substanță radioactivă în glanda tiroidă.
Este important de subliniat că decizia de a efectua o scintigrafie tiroidiană este luată de către medicul specialist, pe baza istoricului medical al pacientului, simptomelor prezentate și rezultatelor altor investigații. Pacienții ar trebui să discute cu medicul lor despre necesitatea și scopul acestei investigații în contextul situației lor medicale specifice.
Cum se realizează această investigație? Cât de neplăcută este și ce presupune?
Scintigrafia tiroidiană reprezintă o investigație medicală avansată, utilizată pentru a evalua funcționalitatea și structura glandei tiroide. Procedura nu este în general considerată drept neplăcută, iar beneficiile pe care le aduce în diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor tiroidiene pot depăși cu mult eventualele inconveniente minore asociate. Iată o descriere detaliată a modului în care se realizează această investigație și ce presupune:
Pacientul va primi instrucțiuni clare de la medic cu privire la pregătirea pentru scintigrafia tiroidiană. De obicei, acest lucru poate implica oprirea temporară a medicamentelor care conțin iod, deoarece acestea ar putea interfera cu absorbția substanței radioactive utilizate în investigație. De asemenea, pacientul ar putea fi sfătuit să nu consume alimente bogate în iod înainte de procedură.
În timpul procedurii, pacientului i se va administra o substanță radioactivă, de obicei iod radioactiv, fie sub formă de capsule, fie sub formă lichidă. Această substanță este esențială pentru obținerea imaginilor precise ale glandei tiroide și a activității sale.
După administrarea substanței radioactive, pacientul va trebui să aștepte o perioadă de timp pentru ca glanda tiroidă să absoarbă această substanță. Acest interval poate varia și este stabilit în funcție de protocolul specific al clinicii și de indicațiile medicale.
După perioada de absorbție, pacientul va fi plasat sub un aparat de scintigrafie tiroidiană. Acesta va detecta radiațiile emise de glanda tiroidă în urma absorbției substanței radioactive. Aceste imagini vor oferi informații detaliate despre structura și activitatea funcțională a glandei. Întregul proces poate dura câteva ore, în funcție de timpul de absorbție și de durata necesară pentru realizarea imaginilor. După finalizarea procedurii, pacientul poate reveni la activitățile normale fără restricții semnificative.