Când se trece pe sub masă? Tradiții religioase și culturale

Momentul când se trece pe sub masă este una dintre tradițiile religioase care însă se mai păstrează și în zilele noastre. Aceste tradiții joacă un rol semnificativ în viața spirituală a comunităților și sunt păstrate cu sfințenie de-a lungul generațiilor.

Această tradiție, alături de altele, oferă credincioșilor ocazia de a se conecta mai profund cu credința lor și de a marca momente importante în calendarul religios. Află când se trece pe sub masă, dar și alte tradiții importante din cultura noastră.

RomaniaTV

Meteorologii anunță vortex polar încă din toamnă. Orașele din România unde ninge din octombrie.

Observatornews.ro

Noua propunere la pensiile private: rentă viageră, toată viaţa, însă fără a putea moşteni banii

Când se trece pe sub masă

Vinerea Mare, cunoscută ca și Vinerea Patimilor, este ziua în care creștinii ortodocși comemorează răstignirea și moartea lui Iisus Hristos. Una dintre cele mai importante tradiții în această zi este slujba deniei, care are loc în seara de joi spre vineri în care se rememorează Patimile Mântuitorului. În timpul acestei slujbe, un epitaf (o icoană ce reprezintă punerea în mormânt a lui Hristos) este așezat pe o masă, simbolizând mormântul.

Obiceiul de a trece pe sub masă la finalul slujbei reprezintă, în esență, o formă de smerenie și de recunoașterii a jertfei lui Iisus pentru mântuirea omenirii. Credincioșii se închină, trec pe sub masă și sărută Sfântul Epitaf, cerând iertare și binecuvântare. Acest gest simbolic este văzut ca un mod de a împărtăși suferința lui Hristos și de a renunța la păcat, un act de smerenie profundă și de purificare sufletească.

Alte tradiții religioase și culturale

Un alt obicei important este împărtășania în Joia Mare. În această zi, creștinii ortodocși se împărtășesc, rememorând astfel Cina cea de Taină, când Iisus a instituit Sfânta Împărtășanie. Joia Mare este văzută ca o zi de comuniune profundă cu Hristos, iar împărtășania simbolizează primirea trupului și sângelui Mântuitorului, fiind un act esențial pentru curățirea sufletului și întărirea credinței.

În unele regiuni, înainte de a merge la biserică, oamenii se pregătesc prin post și rugăciune, considerând acest act ca un mod de a se curăța de păcate și de a fi demni de a primi împărtășania.

O altă tradiție semnificativă este sfințirea coșurilor de Paște. În dimineața de Paște, credincioșii ortodocși merg la biserică cu coșuri pline de alimente care urmează să fie sfințite de preot. Aceste alimente includ de obicei ouă roșii, cozonac, carne de miel și alte bunătăți tradiționale.

Sfințirea coșurilor reprezintă o binecuvântare adusă alimentelor care vor fi consumate în ziua de Paște, prima masă după o perioadă de post. Acest ritual simbolizează recunoștința pentru darurile primite de la Dumnezeu și este un moment de comuniuni cu ceilalți membri ai comunității.

Tot în Joia Mare se mai practică un ritual tradițional al spălatul picioarelor. Mai puțin cunoscut, acest rememorează gestul lui Iisus care a spălat picioarele ucenicilor săi, simbolizând smerenia și slujirea aproapelui. În unele biserici, acest ritual este recreat de preoți, care spală picioarele unor membri ai comunității, simbolizând astfel dragostea și slujirea celor din jur.

Tradițiile religioase și culturale, precum momentul când se trece sub masă în Vinerea Mare, împărtășania în Joia Mare sau colindatul de Crăciun, au o semnificație profundă în viața spirituală a credincioșilor. Aceste obiceiuri nu doar că îmbogățesc experiența religioasă, dar și întăresc comunitatea, oferind ocazii de reflecție, comuniuni și celebrare a credinței. Păstrarea acestor tradiții este esențială pentru continuitatea valorilor și identității culturale.