Pentru a ieși perfectă, trebuie să știi când se pune zahărul în colivă, potrivit bătrânelor care fac asta de foarte mulți ani. Acest preparat face parte din tradiția românească de mii de ani și este nelipsită atunci când vine vorba de pomană pentru sufletele celor decedați.
Coliva este un preparat tradițional specific ritualurilor ortodoxe din România, folosit în principal la slujbele de pomenire a morților. Originea colivei datează din perioada bizantină și este legată de cultul creștin al comemorării celor adormiți.
Când se pune zahărul în colivă
Potrivit legendei primul care a preparat coliva a fost Sfântul Teodor Tiron, în secolul al IV-lea, pentru a salva creștinii de la consumul mâncărurilor păgâne în timpul unei perioade de prigoană.
Coliva simbolizează trupul celor decedați, iar grâul fiert este un simbol al vieții veșnice, conform cuvintelor lui Iisus Hristos: „Adevărat, adevărat vă spun, că dacă grăuntele de grâu, căzând în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar de va muri, aduce multă roadă” (Ioan 12:24).
Coliva simbolizează învierea în tradiţia creştină şi se prepară pentru a fi binecuvântată la biserică de fiecare dată când este nevoie. După slujbă, coliva se împarte apropiaților, celor nevoiași, alături de alte preparate sau alimente. Așadar, întotdeauna, indiferent de ocazie, gospodinele trebuie să știe că zahărul se adaugă abia a doua zi, atunci când compoziția s-a răcit foarte bine. Iată care sunt minunile Sf. Nectarie.
Ca ingrediente ai nevoie de 1 kg arpacaş (sau grâu); 3 litri apă rece; puţină sare; rasă de la o lămâie; coaja rasă de la o portocală; 3 plicuri zahăr vanilat; 600 gr zahăr tos; 2 sticluţe esență de rom; 200 gr stafide aurii (cele brune aproape că se înnegresc); 600 gr nucă măcinată. Iar pentru decor ai nevoie de nucă de cocos, bomboane colorate, cacao sau pătrățele de ciocolată, folosite pentru cruce.
Cum se prepară
Arpacaşul trebuie spalat în 9 ape, conform tradiţiei, după care se lasă la scurs într-o strecurătoare. Arpacașul se fierbe în 3 litri de apă. Se adaugă şi sarea și se lasă oala la foc mediu spre mare, fără capac. Atunci când începe să fiarbă, se lasă focul mai mic şi se amestecă în mod constant în oală.
Atunci când arpacașul s-a fiert se ia de pe foc și se lasă în același recipient, cu capac, până a doua zi. A doua zi, se îndepărtează stratul întărit de deasupra și se pune într-un lighean mare, împreună cu zahărul, esența de rom şi coaja de lămâie şi portocală. Se amestecă și cu stafidele şi nuca până acestea s-au omogenizat bine. Apoi, se așează pe tăvi, se decorează, iar coliva poate fi dusă la biserică. Află pentru ce se citește acatistul Sf. Nicolae.
Credincioșii merg cu colivă la biserică spre sfințire, în cinstea sfântului zilei sau pentru sufletele celor decedați, pentru iertarea de păcate și scoatea lor din osânda veșnică. Aceasta face parte din tradiția bisericiă, încă de pe vremea împăratului Iulian Apostolul, care a pornit un război împotriva creștinismului.
Acesta a dat ordin să fie stropite toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor s-a arătat în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului și i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere. Prin urmare, pentru a face un desert perfect, trebuie să știi când se pune zahărul în colivă.