Sfânta Muceniță Eufimia este una dintre cele mai importante mucenițe ale Bisericii Ortodoxe, aceasta fiind prăznuită pe 16 septembrie. Află în rândurile următoare de ce se citește Acatistul în cinstea ei și când.
Acatistul Sfintei Eufimia se citește în mod special în zilele de prăznuire: pe 16 septembrie și pe 11 iulie. Acatistul închinat ei se citește în mod special în aceste zile de prăznuire, dar poate fi rostit și în alte momente ale anului, mai ales de către credincioșii care caută sprijin în necazuri, întărire în credință sau ajutor în lupta cu ispitele. Rugăciunea Acatistului este o formă de laudă și cinstire adusă sfintei, dar și un mijloc prin care credinciosul caută comuniunea cu Dumnezeu prin mijlocirea sfinților.
Acatistul Sfintei Eufimia
Sfânta Eufimia a trăit în secolul al III-lea și a devenit cunoscută în întreaga creștinătate pentru mărturisirea credinței în Hristos în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Dioclețian. A refuzat să aducă jertfă idolilor, fapt pentru care a fost supusă la chinuri groaznice și, în cele din urmă, a fost martirizată. Vestea despre suferințele și curajul ei s-a răspândit rapid, iar mulți creștini au început să o cinstească ca pe o apărătoare a adevărului și un exemplu de dăruire totală față de Dumnezeu.
Un moment deosebit legat de Sfânta Eufimia are loc în contextul Sinodului de la Calcedon, în anul 451. Conform tradiției, pentru a demonstra care este dreapta credință în fața unei controverse teologice, părinții sinodali au așezat mărturisirile ortodocșilor și ale ereticilor în racla cu moaștele sfintei. După câteva zile, când racla a fost deschisă, mărturisirea ortodoxă se afla în mâinile sfintei, iar cealaltă era la picioarele ei – semn văzut ca un miracol și ca o confirmare divină a adevărului de credință.
Când se citește
Acatistul Sfintei Eufimia este o rugăciune alcătuită din 13 condace și 12 icoase, fiecare cu o structură poetică și teologică profundă. El amintește faptele și virtuțile sfintei, curajul ei în fața prigonitorilor și dragostea neclintită față de Hristos. Prin citirea acestui Acatist, credincioșii își exprimă recunoștința, dar și speranța că, prin rugăciunile sfintei, vor primi ajutor în nevoile lor.
Se recomandă citirea Acatistului în liniște și cu evlavie, dimineața sau seara, de preferat în fața icoanei sfintei sau a unei candele aprinse. Nu există o regulă strictă privind frecvența, dar tradiția ne arată că rugăciunea constantă, făcută cu credință sinceră, are putere vindecătoare și aducătoare de pace sufletească. Nu este atât de important când se citește, ci mai degrabă cu ce intenție citim acest Acatist sau oricare altul. Doar atunci când avem o inimă curată și deschisă către Dumnezeu ne vom putea reorienta către bucuriile Lui.
Sfânta Eufimia este, astfel, un sprijin pentru cei care trec prin suferințe fizice sau morale, dar și un exemplu pentru tinerii creștini în căutarea unei vieți pline de sens, trăită în adevăr și iubire față de Dumnezeu. Rugăciunea către ea prin Acatist aduce întărire, luminare și curaj în fața încercărilor vieții.