Când a început să fie sărbătorit Crăciunul și când a devenit principala sărbătoare creștină

Într-o listă veche a episcopilor romani, întocmită în anul 354 d.Hr., aceste cuvinte apar pentru anul 336 d.Hr.: „25 decembrie: natus Christus in Betleem Judeae – 25 decembrie, Hristos născut în Betleem, Iudeea”. Această zi, 25 decembrie 336, este prima celebrare consemnată a Crăciunului, potrivit site-ului www.christianity.com.

Primul Crăciun a fost celebrat la Roma, capitala Imperiului Roman, în penultimul an al domniei Împăratului Constantin cel Mare, cel care a avut o contribuție decisivă la triumful creștinismului asupra păgânismului până atunci dominant. Constantin a început să fie un adept al creștinismului după victoria împotriva rivalilor săi de la Ponte Milvio (aflat într-o suburbie a Romei) pe 28 octombrie 312, a acordat statut de egalitate cu celelalte religii creștinismului prin Edictul de la Milano din februarie 313 și a jucat un rol crucial la Conciliul de la Nicea din 325 în care episcopii creștini au adoptat dualitatea naturii lui Isus – divină și umană.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Ce mâncăruri îi pune pe masă Cristela Georgescu candidatului TikTok. Piesa de rezistență: supa-cremă cu ierburi de leac

În primii 300 de ani ai erei creștine, zilele de naștere nu au primit prea multă atenție – nici măcar nașterea lui Hristos. Ziua în care un sfânt murea era considerată mai importantă decât nașterea sa, deoarece îl introducea în împărăția cerurilor. Botezul lui Hristos a primit mai multă atenție decât ziua sa de naștere în sărbătoarea Epifaniei – Bobotează, din 6 ianuarie.

S-a născut Iisus pe 25 decembrie?

Data de 25 decembrie a fost identificată pentru prima dată ca dată a nașterii lui Iisus de către Sextus Julius Africanus în anul 221 și a devenit ulterior data universal acceptată, potrivit Britannica. O explicație larg răspândită a originii acestei date este că 25 decembrie a fost creștinarea dies solis invicti nati („ziua nașterii soarelui necuvântător”), o sărbătoare populară în Imperiul Roman care celebra solstițiul de iarnă ca simbol al revenirii soarelui, alungarea iernii și anunțarea renașterii primăverii și verii. Într-adevăr, după ce data de 25 decembrie a fost acceptată pe scară largă ca dată a nașterii lui Iisus, scriitorii creștini au făcut frecvent legătura între renașterea soarelui și nașterea Fiului.

Culturile din jurul Mediteranei și din întreaga Europă observau sărbători pe sau în jurul datei de 25 decembrie, marcând solstițiul de iarnă. Evreii aveau un festival al luminilor – Hanuca. Germanii aveau un festival de Yule. Legendele celtice legau solstițiul de Balder, zeul scandinav al soarelui care a fost lovit de o săgeată de vâsc. La festivalul păgân Saturnalia, romanii se ospătau și ofereau cadouri săracilor. Băutura era strâns legată de aceste sărbători păgâne. La un moment dat, este posibil ca un episcop creștin să fi adoptat această zi pentru a descuraja poporul să se lase pradă vechiului festival păgân.

Istoricul William J. Tighe oferă însă un punct de vedere diferit. Atunci când în biserică a apărut un consens pentru a sărbători concepția lui Hristos pe 25 martie, era rezonabil să se sărbătorească nașterea sa nouă luni mai târziu.

Nu toți creștinii celebrează Crăciunul pe 25 decembrie

Crăciunul a început să fie sărbătorit pe scară largă, cu o liturghie specifică, în secolul al IX-lea, dar nu a atins importanța liturgică nici a Vinerea Mare, nici a Paștelui, celelalte două sărbători creștine majore.

Bisericile romano-catolice celebrează prima slujbă de Crăciun la miezul nopții, iar bisericile protestante au organizat din ce în ce mai des slujbe de Crăciun la lumina lumânărilor, târziu în seara zilei de 24 decembrie.

După schisma dintre Biserica Catolică și cea Ortodoxă din 1054, ortodocșii au celebrat Crăciunul pe 7 ianuarie urmând calendarul iulian. În secolul XX, bisericile greacă, cipriotă, română, bulgară, finlandeză și poloneză au trecut la calendarul gregorian și sărbătoresc Crăciunul pe 25 ianuarie. Din 2023 și Biserica Ortodoxă Ucraineană (devenită autocefală din 2018) sărbătorește Crăciunul pe 25 decembrie.

Celelalte biserici, în frunte cu Biserica Ortodoxă Rusă (din care face parte și Mitropolia Chișinăului și Întregii Moldove), alături de Biserica Coptă din Egipt, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Macedoneană, Biserica Ortodoxă Georgiană celebrează Crăciunul pe 7 ianuarie. Biserica Ortodoxă Armeană celebrează Crăciunul pe 6 ianuarie. Acești creștini ortodocși care celebrează Crăciunul în ianuarie sunt majoritari în sânul ortodoxiei.

Începând cu anul 2100 ei vor celebra Crăciunul cu o zi mai târziu – 8 ianuarie (7 ianuarie armenii) întrucât calendarul iulian rămâne în urma calendarului gregorian (introdus în 1582) cu o zi la aproximativ 128 de ani și se va actualiza în anul 2100, când diferența între cele două calendare va crește de la 13 la 14 zile.