Cancerul tiroidian este supradiagnosticat. Un nou studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății pentru Cancer Agency spune că un număr tot mai mare de cazuri de cancer tiroidian diagnosticate în ultimii ani poate fi legat de o creștere a persoanelor care sunt tratate în mod greșit pentru cancere puțin probabile sa provoace simptome sau moarte: aceasta se numește supradiagnostic.
În oncologie, supradiagnosticul corespunde detectării leziunilor canceroase, dar care nu au progresat până la cancerul invaziv din timpul vieții persoanei. Un studiu recent publicat de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului, o agenție a Organizației Mondiale a Sănătății, avertizează asupra unei extinderi rapide a epidemiei de cancer tiroidian la o gamă largă de țări din întreaga lume. Publicat în The Lancet Diabetes & Endocrinology, studiul ține cont de populația din 26 de țări de pe patru continente și se bazează pe cifrele înregistrate de baza de date IARC cu privire la incidența acestui cancer.
Rezultatele au arătat că incidența cancerului tiroidian a crescut constant între 1998 și 2002 și între 2008 și 2012 în toate țările analizate, inclusiv în mai multe țări cu venituri medii, și că această creștere privește în special femeile de vârstă mijlocie. „Rezultatele studiului nostru arata că marea majoritate a cancerului tiroidian diagnosticat la nivel mondial se datorează supradiagnosticului”, a declarat primul autor, dr. Salvatore Vaccarella, potrivit Sante Magazine.
Cancerul tiroidian este supradiagnosticat
Se dovedește că proporția estimată a cazurilor de cancer tiroidian a variat de la aproximativ 40% în Thailanda la peste 90% în Republica Coreea. La bărbați, modelele erau similare, dar mai puțin pronunțate. În total, mai mult de un milion de oameni (830.000 de femei și 220.000 de bărbați) ar fi putut fi supradiagnosticați cu cancer tiroidian în 2008-2012 în cele 26 de țări analizate.
IARC subliniază faptul că un supradiagnostic al cancerului tiroidian este consecința directă a monitorizării crescute a glandei tiroide și a introducerii de noi tehnici de diagnostic, cum ar fi ecografia gâtului, tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Acestea din urmă pot duce într-adevăr la detectarea unui număr mare de tumori benigne în această glandă la persoane altfel sănătoase de toate vârstele. Cu toate acestea, supradiagnosticul expune pacientul la un rău inutil: îndepărtarea completă a tiroidei, primind tratamente care nu au fost necesare și suferind efecte secundare.
Astfel, „majoritatea persoanelor diagnosticate cu cancer tiroidian suferă o tiroidectomie totală, iar altele suferă un tratament pe tot parcursul vieții, chiar dacă nu există dovezi că aceste intervenții sunt benefice în ceea ce privește reducerea mortalității”, specifică studiul. Pe lângă faptul că la unii pacienți apar complicații după operație, există și aspectul psihologic legat de ideea de a fi nevoit să trăiască cu un astfel de diagnostic.