Cancerul la testicule: cauze, simptome, tratament

Cauza exacta a cancerului testicular este necunoscuta. Totusi unele situatii ar putea creste sansele dezvoltarii unui cancer testicular, astfel: 

– un testicul necoborat (criptorhidie), ceea ce se intampla cand un testicul nu descinde din abdomen in scrot; in mod normal testiculele coboara in scrot inaintea nasterii fatului de gen masculin sau in primele 3 luni dupa nastere 

– infertilitatea 

Vezi si: Un LEAC UIMITOR pentru orice forma de cancer: Tinctura de norocel
 

– sindromul Klinefelter: o boala genetica, care afecteaza barbatii (in mod normal barbatii au un cromozom X si unul Y dar cei cu sindrom Klinefelter au cel putin 2 cromozomi X si in cazuri rare chiar trei sau patru) 

– antecedente familiale de cancer testicular. 

Desi a fost demostrat ca aceste conditii cresc riscul pentru cancerul testicular, majoritatea barbatilor cu aceasta forma de cancer nu prezinta nici una dintre situatiile de mai sus, scrie sfatulmedicului.ro. 

Unii medici recomanda barbatilor intre 15 si 40 de ani autoexaminarea lunara a testiculelor. Altii nu considera examinarea lunara ca fiind necesara barbatilor cu risc mediu de dezvoltare a cancerului. Examinarea lunara ar putea fi recomandata barbatilor cu risc crescut de cancer testicular, incluzandu-i pe cei cu una sau mai multe din circumstantele prezentate anterior. Barbatii cu risc crescut ar trebui examinati regulat de medicul specialist, deoarece modificari nedureroase pot trece neobservate la autoexaminare. 

Vezi si: Alaptarea reduce riscul cancerului de san
 

– o tumefiere sau/si o formatiune chistica in unul sau ambele testicule; durerea testiculara sau scrotala pot lipsi 

– senzatia de greutate in scrot 

– senzatia de jena dureroasa in abdomenul inferior, in zona inghinala sau in partea inferioara a spatelui. 

Se va consulta medical specialist la observarea oricarui astfel de simptom. Este important de retinut totusi ca, aceste manifestari pot apare si fara legatura cu cancerul testicular. 

Manifestari similare pot apare si in: 

– hidrocel: acumulare nedureroasa de lichid in jurul unuia sau ambelor testicule, cauzand tumefierea scrotului sau a regiunii inghinale; desi tumefierea poate fi deranjanta nu este dureroasa (un hidrocel dobandit poate apare la orice varsta, dar este mai comun la barbatii peste 40 de ani) 

– varicocel: reprezinta o vena dilatata, torsionata (vena varicoasa) la nivelul scrotului, mai frecvent in stanga; da senzatia de „sac cu viermi” si ocazional poate da disconfort 

– spermatocel (chist epididimal): reprezinta un chist plin cu sperma in tubul lung contort, din spatele fiecarui testicul, care colecteaza sperma (epididimul); se simte ca un nodul regulat, dur in scrot 

– orhita: inflamatia sau infectia testiculului, care poate fi cauzata de un virus sau o bacterie; orhita apare mai frecvent la barbatii care au oreion (parotidita epidemica) 

– epididimita: inflamatia sau infectia tubului lung contort, din spatele fiecarui testicul, care colecteaza sperma (epididimul); epididimita este uzual cauzata de o bacterie, dar poate apare si in urma unor proceduri urologice (bolile cu transmitere sexuala determina cele mai multe epididimite la barbatii sub 35 de ani). 

Vezi si: Actorul care s-a vindecat complet de cancer
 

Cancerul testicular care a diseminat (metastazat) in afara testiculului si a limfoganglionilor regionali, la nivelul altor organe, poate determina simptome diferite in functie de organul afectat. 

Simptome ale cancerulul testicular in stadiul tardiv cuprind: 

– durere difuza la nivelul inferior al spatelui si abdomenului 

– astenie, transpiratii fara motivatie, febrilitate sau o stare generala de rau 

– dispnee (lipsa de aer), tuse sau durere toracica 

– cefalee (durere de cap), confuzie sau dementa. 

Cancerul testicular este considerat una dintre cela mai curabile forme de cancer. Un diagnostic precoce urmat de tratamentul adecvat pot creste simtitor sansele unui rezultat pozitiv. 

Factori de risc

Cateva circumstante pote creste riscul pentru cancerul testicular: 

– un testicul necoborat (criptorhidie), ceea ce se intampla cand un testicul nu descinde normal din abdomen in scrot; normal testiculele descind in scrot inainte de nasterea fatului masculin sau in primele 3 luni de viata; rezolvarea chirurgicala a acestei situatii nu scade riscul dezvoltarii cancerului testicular 

– infertilitatea 

– sindromul Klinefelter: boala genetica care afecteaza barbatii; normal barbatii au un cromozom X si unul Y; cei cu sindrom Klinefelter au cel putin doi cromozomi X si rareori chiar trei sau patru 

– antecedente familiale de cancer testicular. 

Desi aceste circumstante au fost dovedite a creste ricul dezvoltarii cancerului testicular, majoritatea barbatilor cu acest tip de cancer nu le prezinta.

 Tratamente moderne impotriva cancerului

Expectativa vigilenta

Dupa operatia de indepartare a testiculului afectat, barbatii a caror tumora se afla in stadiu incipient si aparent fara metastaze, pot alege expectativa vigilenta (sau supravegherea) preferabila radioterapiei sau chimioterapiei. Expectativa vigilenta este observarea indeaproape in cadrul examinarilor frecvente si testarilor pentru monitorizarea recuperarii. 

Poate parea ciudat ca avand cancer sa nu se initieze imediat un tratament agresiv pentru a fi indepartat si distrus. Prin expectativa pot fi evitate efectele secundare ale unei terapii mai agresive. In timpul expectativei vigilente se vor efectua investigatii imagistice si probe sangvine pentru monitorizarea evolutiei. Daca nu apare nici o modificare a starii fizice se poate continua tinerea sub observatie. In cazul in care cancerul revine, medicul specialist va recomanda chimioterapia, radioterapia sau interventia chirurgicala. 

Este important de retinut ca orice optiune terapeutica inclusiv expectativa vigilenta are riscurile proprii. Pentru alegerea planului terapeutic medicul specialist va trebui sa explice pe larg riscul potential si posibilele rezultate, pentru ca pacientul sa fie informat, sa participle activ la fiecare stadiu al terapiei. 

Daca pacientul este ingrijorat de simptome va consulta imediat medicul specialist. Perioada de expectativa vigilenta nu este recomandata decat la indicatia medicului specialist.

Medici specialisti recomandati

Medici specialisti care pot evalua simptomele si factorii de risc: 

– medici generalisti 

– medici de familie 

– asistenti medicali specializati 

– medici internisti 

– medici urologi. 

Medicii care pot intocmi planul terapeutic: 

– medicii urologi 

– medicii oncologi 

– radiologii oncologi.

Tratament

In cazul diagnosticarii cancerului testicular, specialistul va explica ce tip de cancer este prezent, daca este metastazat si potentialul curativ. Specialistul va discuta impreuna cu pacientul optiunile terapeutice si posibilul rezultat. Cancerul testicular este considerat o boala curabila, mai ales diagnosticat precoce.

Tratament initial

Tratamentul cancerului testicular incepe cu orhiectomia inghinala radicala, care reprezinta extirparea chirurgicala a testiculului afectat. In functie de tipul de celule canceroase si de posibila diseminare, acest procedeu poate fi urmat de una sau mai multe din urmatoarele terapii: 

– perioada de expectativa vigilenta: in care pacientul este monitorizat de un specialist dar fara a primi vreun tratament; mai este numita si observatie sau supraveghere 

– radioterapia: reprezinta utilizarea unor doze mari de raze X pentru distrugerea celulelor canceroase si diminuarea tumorii; acest tratament este uzual folosit in terapia seminoamelor, in care celulele sunt foarte sensibile la radiatii (radioterapia nu este eficienta in tratarea tumorilor nonseminomatoase) 

– chimioterapia: utilizeaza medicamente foarte puternice pentru distrugerea celulelor canceroase; cea mai utilizata chimioterapie in tratarea cancerului testicular este terapia combinata cu cisplatin si implica folosirea mai multor medicamente; acest tratament variaza in intensitate si este deseori folosit la barbatii care prezinta diseminari secundare in afara testiculului, la limfoganglioni si la alte organe 

– chirurgia aditionala: care poate fi necesara pentru indepartarea celulelor canceroase diseminate la nivelul limfoganglionilor sau la alte zone din corp; rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor este interventie uzuala a tumorilor nonseminomatoase, implicand indepartarea ganglionilor din abdomenul si spatele inferior.

Unele tumori in stadiul I sunt tratate cu succes prin programele de expectativa vigilenta, mai degraba decat prin radio sau chimioterapie. Aceasta optiune terapeutica implica examinari frecvente, precum si teste imagistice si sangvine. Din cauza efectelor secundare asociate chimio si radioterapiei (terapie adjuvanta), multi specialisti considera expectativa vigilenta ca fiind o optiune terapeutica viabila. 

In cazul diagnosticului pozitiv de cancer seminomatos sau nonseminomatos, in stadiul I exista mai multe posibilitati terapeutice. Este important de inteles ca fiecare terapie, inclusiv expectativa vigilenta are propriile riscuri. Pentru a usura alegerea unei metode si pentru participarea activa a pacientului, medicul specialist trebuie sa explice pe larg potentialele riscuri si rezultate. 

Daca nu este tratat in stadiile incipiente, cancerul testicular poate disemina in afara testiculelor si a limfoganglionilor regionali, la ganglionii la distanta si alte organe. Organele care pot fi afectate sunt plamanii, ficatul, creierul si oasele. Cancerul testicular metastazat este mai dificil de tratat decat cel in stadiu incipient, desi terapia curativa ramane posibila in multe cazuri. Tratamentul cazurilor avansate poate cuprinde chirurgie mai invaziva si chimio sau radioterapie mai intense. 

Pacientul poate experimenta o varietate de emotii dupa diagnosticarea cancerului testicular, inclusiv negarea, furia si supararea. Nu exista o forma normala sau corecta de a reactiona la diagnostic. Exista insa mai multe metode de control al reactiilor emotionale. Discutiile cu familia sau prietenii pot fi de ajutor, desi unii barbati pot considera de ajutor singuratatea. Daca emotiile interfera cu capacitatea de a lua o decizie privitor la sanatate, sunt importante discutiile cu un specialist. 

Tratament de intretinere

Indiferent de terapia aleasa in tratarea cancerului testicular, este importanta acordarea unei supravegheri continue, care sa detecteze precoce o recurenta a cancerului. 

Programul uzual de supraveghere poate cuprinde: 

– examenul fizic general 

– teste imagistice, inclusiv radiografii, tomografie computerizata si rezonanta magnetica nucleara 

– teste de sange pentru monitorizarea markerilor tumorali; niveluri stabile sau crescute de makeri pot semnifica persistenta cancerului sau recurenta si necesitatea unui tratament in continuare. 

Diagnosticul de cancer testicular inseamna vizite regulate la medicul specialist ani la rand, astfel incat este necesara o relatie bazata pe incredere si schimb de informatii. Medicul specialist poate sfatui pacientul asupra schimbarilor necesare in modul de viata pentru o terapie de succes. 

Tratament in cazul agravarii bolii

Recurenta cancerului paote fi detectata la un examen fizic, la investigatiile imagistice sau prin obtinerea unor titruri crescute de markeri tumorali. Spre deosebire de alte tumori cancerul testicular recurent se poate deseori vindeca, mai ales daca a diseminat doar la nivelul limfoganglionilor abdominali sau pelvini. Cancerul testicular recurent poate fi tratat prin una sau o combinatie din urmatoarele metode: 

– chimioterapie cuprinzand cisplatin, etopozid si bleomicina 

– chirurgie pentru indepartarea limfoganglionilor afectati sau tratarea altor zone metastazate 

– radioterapie 

In multe cazuri de cancer testicular recurent, chimioterapia este urmata de chirugie de indepartare a tumorilor reziduale, ca si a tesuturilor afectate in cadrul chimioterapiei.

Tratament medicamentos

Chimioterapia cancerului testicular uzeaza de medicamente foarte puternice pentru a distruge celulele canceroase. Datorita riscurilor si efectelor secundare ale medicatiei chimioterapice este importanta informarea pacientului asupra acestora dar si asupra beneficiilor, inaintea inceperii tratamentului. 

Chimioterapia poate cauza greata si varsaturi. Pentru ameliorarea lor medicul specialist va prescrie tratament ce se va administra ambulator, imediat dupa sedinta de chimioterapie. 

Medicatia uzuala in tratamentul cancerului testicular include chimioterapia combinata cu cisplatin, o combinatie a urmatoarelor 3 medicamente: 

– Cisplatin 

– Bleomicina 

– Etoposid. 

Medicatia de prevenire a greturilor si varsaturilor: 

– antagonisti de serotonina, ca ondasetronul (Zofran), granisetron (Kytril); aceste medicamente sunt mai eficiente contra greturilor si varsaturilor provocate de chimioterapie, in asociere cu corticosteroizii, ca dexametazona (Superprednol) 

– fenotiazine 

– metoclopramid.

De retinut!

Uneori pacientul poate alege intre chimioterapie si alt tratament. Pentru aceasta este importanta discutia cu medicul specialist asupra riscurilor si posibilelor efecte secundare ale fiecarei metode. 

Chimioterapia afecteaza celulele cu crestere rapida, care in afara de celulele canceroase sunt hematiile, celulele firului de par si cele ale tractului digestiv. Frecvent efectele secundare pe termen scurt sunt greata si varsaturile, subtierea sau caderea parului, afte bucale, diaree si risc crescut de sangerare si infectie. La unii barbati acestea se pot manifesta in forme usoare, la altii chiar problematice. In cazul aparitiei acestor probleme specialistul poate prescrie medicamente pentru ameliorarea simptomelor. 

Desi rareori, chimioterapia poate da efecte secundare si pe termen lung: hipertensiunea arteriala, hipercolesterolemie, afectarea renala sau hepatica, precum si cresterea riscului pentru un cancer secundar, ca leucemia sau melanomul. Aceste simptome pe termen lung au fost asociate dozelor mai mari de chimioterapice utilizate in tratarea cancerului testicular stadiul I. Orice ingrijorare pe aceasta tema trebuie discutata cu specialistul inaintea inceperii terapiei. 

Pe langa infertilitatea asociata orhiectomiei, chimioterapia poate da, de asemenea, infertilitate definitiva la unii barbati. Aceasta problema este foarte importanta in alegerea variantei terapeutice, deoarece majoritatea barbatilor sunt diagnosticati inaintea varstei de 35 de ani. Cu toate ca multe chimioterapice nu afecteaza pe termen lung calitatea spermei, multi medici recomanda depozitarea materialului genetic intr-o banca de sperma, inaintea inceperii tratamentului, daca acesti barbati doresc sa aiba copii in viitor. 

Tratament chirurgical

Aproape toti barbatii incep terapia cancerului testicular prin metoda chirurgicala, numita orhiectomie inghinala radicala. In unele cazuri de cancer testicular nonseminomatos, este urmata de rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor din abdomenul si spatele inferior. 

In cazul diagnosticarii intr-un stadiu incipient si fara indicii de diseminare secundara, se poate continua orhiectomia cu perioada de expectativa vigilenta, mai bine decat disectia retroperitoneala a limfoganglionilor. Aceasta perioada presupune supravegherea atenta a simptomelor fara utilizarea de medicamente. 

In cazurile mai avansate, chimioterapia alaturi de chirurgia si radioterapia aditionala poate fi necesara, pentru tratarea diseminarilor in afara limfoganglionilor din abdomenul inferior. Alte zone metastazate pot fi plamanii, ficatul, creierul si oasele. 

In urma orhiectomiei unii barbati avand cancer testicular nonseminomatos pot suferi o rezectie retroperitoneala a limfoganglionilor din pelvis si spatele inferior, care sunt locuri frecvente de diseminare. Desi aceasta interventie scade sansele recurentei cancerului, in stadiul I multi barbati se vindeca fara acest procedeu.

Orhiectomia inghinala radicala

Orhiectomia reprezinta indepartarea unuia sau ambelor testicule, care sunt organele sexuale masculine, care produc sperma si testosteronul (hormonul masculin). Orhiectomia este tratamentul uzual al cancerului testicular. Aceasta tehnica poate fi utilizata si in terapia cancerului de prostata sau in traumatismul unuia sau ambelor testicule. 

In timpul interventiei, se practica o incizie mica la nivelul abdomenului inferior, imediat sub linia centurii. Testiculul este apoi impins in sus, din scrot, prin aceasta incizie si extirpat. Interventia dureaza normal mai putin de o ora. 

Postinterventional

Orhiectomia se poate efectua la pacientii ambulator sau cu o internare scurta. Activitatea regulata se poate relua in 1-2 saptamani si recuperarea completa va avea loc in 2-4 saptamani.

Motive

Orhiectomia se practica intotdeauna in suspiciunea de cancer testicular, deoarece nodulii testiculari sunt adesea cancerosi si trebuie extirpati in cadrul terapiei. Biopsierea unui astfel de nodul inaintea extirparii poate produce diseminarea celulelor canceroase, diminuand sansele terapiei de succes. Rareori poate fi necesara orhiectomia bilaterala.

Rezultate pozitive

Orhiectomia este metoda cea mai eficienta de indepartare a celulelor canceroase de la nivelul testiculului. Uneori orhiectomia este urmata de interventii aditionale de indepartare a metastazelor sau de chimioterapie sau radioterapie adjuvante. 

In unele cazuri in stadiul I orhiectomia este singura terapie, urmata doar de perioada de expectativa vigilenta. Expectativa sau supravegherea este perioada de timp in care pacientul si specialistul analizeaza simptomele fara utilizarea medicatiei. 

Cancerul testicular prezinta un grad mare de vindecare, mai ales daca este descoperit si tratat in stadii incipiente. Orhiectomia este importanta pentru succesul terapeutic si ofera cea mai buna sansa de vindecare.

Riscuri

Orhiectomia prezinta riscuri reduse si complicatiile sunt neobisnuite. Totusi are riscurile oricarei interventii chirugicale: 

– reactii adverse la anestezie si medicatie 

– infectii 

– hemoragia. 

Desi rareori efectuata, orhiectomia bilaterala prezinta riscurile probabile ale pierderii testosteronului: 

– infertilitate 

– scaderea libidoului 

– tulburari de erectie 

– bufeuri 

– ginecomastie 

– cresterea in greutate 

– pierderea masei musculare 

– osteoporoza.

De retinut!

In majoritatea cazurilor orhiectomia nu da efecte secundare pe termen lung sau infertilitate, desi le poate intensifica daca existau anterior interventiei. Daca un barbat are un testicul sanatos, nu ar trebui sa existe modificari negative ale calitatii vietii. Cei care nu raman cu un testicul normal functional, postoperator vor avea nevoie de terapie hormonala pentru a acoperi necesarul de testosteron al organismului. Barbatii pot opta pentru o protezare testiculara. Post orhiectomie chirurgul va introduce in scrot un testicul artificial, pentru a mentine aspectul normal al organelor genitale.

Rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor

Este o interventie adesea utilizata in tratamentul cancerului testicular si realizeaza indepartarea limfoganglionilor de la nivelul abdomenului si spatelui inferior. 

In fazele initiale ale cancerului (stadiul I) este dificil de verificat prezenta adenopatiilor secundare fara indepartarea lor chirurgicala. De aceea rezectia retroperitoneala poate fi efectuata si fara certitudinea diseminarii in afara testiculelor. 

Pentru multi barbati cel mai mare risc asociat acestei interventii il reprezinta posibila afectare sexuala secundara. In afara riscurilor asociate oricarei interventii chirurgicale, rezectia retroperitoneala poate duce la ejaculare retrograda ca rezultat al lezarii nervilor. In ejacularea retrograda sperma se scurge din veziculele seminale in vezica urinara si nu prin penis, spre exterior, cauzand infertilitate. Barbatii cu ejaculare retrograda nu au in general probleme de erectie sau de placere sexuala. 

Un numar tot mai mare de rezectii retroperitoneale sunt efectuate laparoscopic. Laparoscopia este o tehnica chirurgicala prin intermediul careia se introduce in abdomen un aparat de iluminat (laparoscopul) si diverse instrumente chirurgicale, prin cateva incizii mici efectuate de obicei sub nivelul ombilicului. Desi nu atat de raspandita, laparoscopia este o interventie mai putin invaziva si cu mai putine riscuri decat operatia standard. 

Laparoscopia si alte tehnici de rezectie retroperitoneala care cruta inervatiile, au riscuri mult diminuate de a produce ejaculare retrograda. Studiile arata ca 95% din barbatii operati prin aceste tehnici au ejaculare normala postoperator. Din pacate laparoscopia si tehnicile de crutare a inervatiilor nu pot fi efectuate la toti barbatii.

Complicatii

In plus rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor cuprinde si cateva complicatii: 

– ejacularea retrograda, in care sperma se scurge din veziculele seminale in vezica urinara si nu prin penis in afara, ducand la infertilitate; barbatii suferind de ejaculare retrograda nu au probleme de erectie sau placere sexuala 

– dureri prostatice 

– ascita chiloasa, in care sucurile digestive se colecteaza in marea cavitate abdominala, putand duce la durere abdominala si dificultate la respiratie 

– limfedemul, colectie de lichid care produce tumefiarea membrelor superioare sau inferioare; acest tip de edem apare cand la nivelul unui membru se acumuleaza limfa (depasindu-se capacitatea organismului de a o elimina, aceasta se colecteaza) 

– sangerari abundente (hemoragii) 

– embolie pulmonara, reprezentand blocarea brusca a circulatiei sangvine in interiorul plamanului.

De retinut!

In mod normal chirurgia de extirpare a cancerului testicular nu conduce la infertilitate decat in cazul rezectiei ambelor testicule. Datorita riscului redus de afectare a fertilitatii, cei mai multi specialisti recomanda depunerea materialului genetic la o banca de sperma, pentru barbatii care-si doresc copii dupa tratamentul pentru cancer testicular. 

Dupa indepartarea ambelor testicule, este necesar un tratament hormonal de substitutie a testosteronului produs normal la nivelul testiculului. Totusi in cazul extirparii unui singur testicul, fertilitatea si nivelul hormonal raman intacte. 

Desi se arata ca 95% din barbatii operati prin aceste tehnici au ejaculare normala postoperator, multi specialisti recomanda depunerea materialului genetic la o banca de sperma preoperator. Rezectia retroperitoneala care cruta inervatia ar putea fi imposibil de practicat la pacientii care au efectuat anterior chimioterapie.

Alte tratamente

Radioterapia

Tehnica utilizeaza radiatii X pentru distrugerea celulelor canceroase si reducerea volumului tumoral. Radiatiile pot fi emise de un aparat extra corporeal (radioterapie externa) sau prin plasarea unui tub subtire de plastic continand radiatii (radioizotopi) in aria de raspandire a celulelor canceroase (radioterapie interna sau brahiterapie). 

Radioterapia este tratamentul standard pentru multe tipuri de cancer. Poate fi utilizata in combinatie cu chirurgia, chimioterapia sau terapia hormonala.

De retinut!

Diversitatea de optiuni terapeutice depinde de tipul celulelor canceroase, stadiul tumorii, starea generala de sanatate si de complianta pacientului la planul terapeutic. In stadiile initiale pacientul poate beneficia de radioterapie de distrugere si indepartare a celulelor canceroase sau alt tratament chimioterapic sau chirurgical. Decizia de alegere a terapiei va pune in balanta riscurile si beneficiile fiecareia, precum si influenta asupra calitatii vietii sau posibilitatea recurentei. 

Majoritatea efectelor secundare date de radioterapie sunt pe termen scurt si nu pericliteaza sanatatea. Alte efecte desi rare, pot afecta permanent stilul de viata si sanatatea viitoare. Cele mai serioase efecte secundare pe termen lung ale radioterapiei pentru cancerul testicular, le reprezinta infertilitatea si dezvoltarea unui cancer secundar tarziu in viata, ca de exemplu leucemia. Radioterapia pentru cancerul testicular a fost asociata si cu infertilitatea permanenta la unii barbati. Deoarece majoritatea barbatilor diagnosticati cu cancer testicular au sub 35 de ani este importanta decizia terapeutica. Desi majoritatea radioterapiilor nu afecteaza permanent calitatea spermei, multi specialisti recomanda anterior terapiei depunerea la o banca de sperma a materialului genetic pentru cei care vor dori copii in viitor. 

Radioterapia in timp ce tinteste celulele canceroase expune si multe din celulele normale la radiatii nocive. Multi barbati care se supun unui tratament radioterapic de succes duc o viata nomala decenii, iar efectele radiatiilor pot fi invizibile dupa ani de zile de la terminarea terapiei. Desi rare cancerele secundare ca rezultat al radioterapiei pot fi leucemia, cancere de colon, de vezica urinara, rinichi si prostata.

Terapii complementare

In completarea tratamentului medical, terapiile complementare pot creste calitatea vietii, ajutand pacientul in managementul stresului si al efectelor secundare tretamentului conventional. Totusi aceste terapii complementare nu pot inlocui tratamentul standard, conventional. 

Aceste terapii complementare sunt: 

– acupunctura 

– plantele 

– bioenergia 

– meditatia 

– yoga 

– vitaminele si suplimentele nutritive. 

Inainte de a apela la oricare dintre acestea se vor discuta posibilele beneficii si efecte secundare cu medicul specialist.