Costică Prodan și Eugen Balios, ambii în vârstă de 70 de ani, sunt prieteni de-o viață. Cei doi ieșeni au lucrat împreună la aceeași cooperativă și, din anul 1980, sunt de nedespărțit. Ieșenii au în comun devotamentul și respectul față de meseria pe care o practică, Costică fiind blănar, iar Eugen, reparator de încălțăminte.
Prietenia celor doi ieșeni a pornit de la o pereche de sandale din piele
Costică lucrează alături de Eugen de după Revoluție, de atunci când cooperativele s-au desființat. Pentru a putea să-și continue meseriile, cei doi au decis să colaboreze împreună și lucrează acum într-o prăvălie de lângă Piața Chirilă din oraș, deschisă acum 30 de ani.
„Noi am lucrat în cooperativa Solidaritate. Costică Prisăcaru a fost președintele cooperativei, care a decedat acum doi ani. Eram un mănunchi de oameni acolo, eram împărțiți în tot orașul, erau mai multe centre. Spre exemplu, unde era centrul de blănărie, nu era și de încălțăminte, eram separați”, a spus Costică Prodan.
Costică Prodan este blănar, vopsitor de haine, cojocar, iar Eugen Balios se ocupă de tot ceea ce înseamnă reparații încălțăminte. Lucrând la aceeași cooperativă, Costică i-a cerut lui Eugen să-i realizeze o pereche de sandale, iar de acolo a început toată prietenia lor, care datează de aproape 50 de ani.
„Se făceau mereu ședințe cu maiștrii la cooperativă și ne știam din vedere. Din discuții, i-am spus că am luat de la magazie o bucată de piele foarte bună și i-am spus dacă nu ar vrea să-mi facă o pereche de sandale modelul «Președinte». De acolo a început totul și am început să ne apropriem. Asta se întâmpla înainte de Revoluție; în 1980 ne-am cunoscut. Am colaborat împreună; el îmi trimitea clienți, eu îi trimiteam clienți. Au fost vremuri bune, nici acum nu este rău, dar o să se așeze lucrurile. De atunci, am devenit și prieteni mai apropriați”, a adăugat acesta.
După Revoluție, cooperativele s-au desființat, ceea ce i-a determinat pe cei doi ieșeni să își continue meseriile singuri, într-un spațiu închiriat. Inițial, lucrau într-o locație de pe strada Aurel Vlaicu, iar apoi s-au mutat în spațiul de lângă Piața Chirilă.
„După aia, ne-am desprins de cooperativă. Alții au plecat la țară. Fiecare s-a descurcat. Am zis să ne unim noi și să ne continuăm activitatea. Am mai avut vreo doi băieți și două fete, prima dată, la atelier, pentru că am mai avut pe Aurel Vlaicu. Clădirea aia s-a dărâmat și ne-am reorientat. Eu, cu vopsit haine, blană, și el, pe încălțăminte”, a povestit Costică Prodan.
Prieteni pe viață, legați printr-o convenție. Eugen Balios: „Îl consider chiar ca un frate”
Cei doi ieșeni și-au dorit să își continue meseriile care îi pasionează într-o prăvălie din oraș. Totuși, pentru ca relația celor doi să funcționeze atât la locul de muncă, cât și în afară, cei doi meșteri au stabilit verbal o convenție. Au stabilit că între ei nu va interveni niciodată clientul și că ei nu au voie să se contrazică decât pe moment.
„Noi am purtat o discuție ca un legământ. Am zis că o să mai fie probleme, dar ne certăm pe moment și atât. Asta pentru că sunt tot felul de clienți cu mentalități diferite. De multe ori, clientul îți cere să faci ceva și tu poate nu poți să faci cum vrea clientul. I-am spus: «nea Eugen, ne contrazicem cât este clientul, când a plecat, ne întoarcem înapoi la treaba noastră». Aceasta a fost convenția între noi. Întâlnești tot felul de clienți. Noi îi identificăm imediat pe clienți, ne uităm la ei; și ziceam, «ăsta sigur este comunist»”, a adăugat Costică Prodan.
Eugen Balios îl consideră pe Costică Prodan ca fiind un frate de-al său, atât de mult au reușit să se apropie în cei aproape 50 de ani de când se cunosc. Clienții care mai vin în atelierul celor doi îi întreabă adesea dacă nu cumva sunt frați.
„Costică este cel mai bun prieten al meu. Ne acceptăm unul pe altul, nu avem probleme. Cu atâția ani în urmă, am prins încredere unul în celălalt. Înainte, aveam materialele de la cooperativă, acum, trebuie noi să ne facem rost de ele. În concedii, n-am fost împreună; el conduce, eu nu conduc. Costică este totul pentru mine. Dacă sunt atâția ani de când lucrăm împreună! Îl consider chiar ca un frate. Lumea, când mai vine pe la noi, ne întreabă dacă suntem frați. Noi n-am avut niciodată o chestie să trec eu peste cuvântul lui sau el peste al meu. După ședințele de la cooperative, noi ieșeam la restaurant, la cafea, la masă la Select, la Traian, mâncam câte o friptură. Nu mai este Iașul cum era odată, dar nici noi nu mai suntem cum eram atunci. Oricum, tot ce am făcut, am făcut cu drag”, a povestit Eugen Balios.
Apropierea dintre cei doi ieșeni a condus și la apropierea familiilor acestora. Soția lui Eugen Balios este croitoreasă, iar nevasta lui Costică își face des haine la ea. După ședințele de la cooperativă, cei doi ieșeau și serveau masa la restaurantul Select sau Traian.
„Lunar sau o dată la două săptămâni ne întâlneam la ședințele care se făceau cu președintele cooperativei. Noi lucram foarte frumos cu personalul cu care lucram. Făceam sute de comenzi de căciuli, de haine, mai stăteam după program. Și la Eugen, și la mine, personalul lucra cu drag. Am devenit și prieteni de familie. Soția lui Eugen este croitoreasă, iar nevasta mea își mai face la ea haine. Copiii noștri sunt și ei prieteni. Ne dorim să mai păstrăm ștafeta asta măcar 30 de ani. Îl consider pe Eugen un prieten foarte bun și un meseriaș de nota 10+. Neamurile le suporți așa cum le ai, iar prietenii ți-i alegi. Dacă este vreo problemă, eu îi dau cheia lui Eugen să intre în prăvălie, fără probleme. Noi facem absolut tot, nu am refuzat niciun client. Ceea ce repară Eugen la încălțăminte nu mai face nimeni în oraș”, a spus Costică Prodan.
Costică și Eugen sunt ieșenii care au o prietenie specială de aproape 50 de ani. Pe ei i-a apropiat dorința de muncă și devotamentul cu care duc la sfârșit dorințele clienților.