În Roma Antică, câinii aveau o importanță considerabilă în viața cotidiană, fiind apreciați nu doar pentru utilitatea lor în vânătoare și pază, dar și pentru compania pe care o ofereau stăpânilor lor.
Deși conceptul modern de „rase” de câini nu exista în acea perioadă, anumite tipuri de câini erau preferate, fiind considerate simboluri ale statutului social și ale rafinamentului. Astfel, câinii nu erau doar animale de muncă, ci și tovarăși de nădejde, ale căror caracteristici fizice și comportamentale erau admirate de romani.
Cele mai apreciate rase de câini
Printre cele mai apreciate rase de câini din Roma Antică se numărau câinii maltezi, cunoscuți în latină sub numele de „Melitaei”. Acești câini mici, cu blană lungă și mătăsoasă, aveau un aspect elegant și rafinat, fiind preferați în special de femeile romane.
Datorită naturii lor afectuoase și jucăușe, câinii maltezi erau considerați companionii ideali pentru petrecerile și viața socială a romanilor din clasele superioare. Popularitatea lor este atestată și în literatura vremii, fiind menționați de autori celebri, inclusiv Aristotel. În această perioadă, câinii maltezi erau adesea asociați cu luxul și opulența, fiind un simbol al statutului înalt al celor care îi dețineau.
Pe lângă câinii maltezi, romanii aveau și alte rase mici de câini, pe care le țineau drept animale de companie. Acești câini erau adesea descriși în operele literare și reprezentările artistice ale vremii. Ele erau apreciate nu doar pentru înfățișarea lor drăgălașă, dar și pentru natura lor calmă și afecțiunea pe care o ofereau stăpânilor.
Câinii mici erau de multe ori menționați în basoreliefuri și mozaicuri, fiind frecvent însoțitori ai persoanelor din elita romană. Astfel, aceste rase nu doar că aveau rolul de a înfrumuseța mediul în care trăiau, dar și de a adăuga un plus de rafinament vieții romane.
Câinii respectați și admirați în Roma Antică
Pe de altă parte, ogarii erau câini respectați și admirați în Roma Antică, fiind folosiți în principal pentru vânătoare. Aceste animale erau renumite pentru viteza și agilitatea lor, calități care le făceau prieteni de nădejde în vânătoarea de animale mari. Totuși, ogarii nu erau doar câini de vânătoare, ci și companioni în casele romanilor care apreciau grația și eleganța acestora.
Ogarii erau de asemenea subiecte frecvente ale artei și literaturii antice, fiind înfățișați în mozaicuri și picturi care ilustrau scene de vânătoare. De asemenea, aceste câine se regăsesc în filme istorice, cum ar fi „Gladiatorul II”, subliniind astfel locul lor special în cultura și istoria Romei Antice.
Un alt tip de câini foarte importanți în Roma Antică erau molossienii, câini mari și puternici, utilizați pentru pază și protecție. Aceste rase erau renumite pentru forța și loialitatea lor, fiind un adevărat simbol de protecție în gospodăriile romane.
Un regat grec antic
Molossienii proveneau din tribul Molossilor din Epir, un regat grec antic, și erau bine cunoscuți pentru abilitatea lor de a apăra teritoriile și bunurile stăpânilor. Acești câini erau atât temuti pentru puterea lor, cât și respectați pentru natura lor vigilentă și protectoare. În literatura antică, molossienii sunt menționați frecvent de autori precum Aristofan, Aristotel, Martial, Ovidiu și Virgil, subliniind rolul important pe care aceștia îl jucau în societatea romană și în viața cotidiană.
Astfel, câinii din Roma Antică erau mai mult decât simple animale de companie sau de muncă. Ei aveau un rol semnificativ în viața socială și culturală a romanilor, fiind asociati cu statutul, luxul, dar și cu protecția și securitatea.
Aceste rase de câini erau esențiale atât pentru familiile din înalta societate romană, cât și pentru activitățile economice și militare ale vremii. Cu toate acestea, una dintre aceste rase, și anume câinii maltezi, au dispărut din cultura română antică, dar au rămas un simbol al rafinamentului și al unei ere trecute.