Prima pagină » Cultural » Secretele istoriei » Caderea Imperiului Roman de Apus
Caderea Imperiului Roman de Apus

Caderea Imperiului Roman de Apus

07 ian. 2015, 14:18,
în Cultural
a:3:{s:7:"site_id";i:3;s:6:"old_id";i:24223;s:8:"site_url";s:15:"cultural.bzi.ro";}

Ramase ca imparat dupa moartea lui Stilicho in 408, Honorius a domnit pana la moartea sa in 423. Domnia sa a fost umpluta cu uzurpari si invazii. In 410, Roma a fost jefuita de catre fortele lui Alaric. Acest eveniment a facut o impresie impresionanta asupra contemporanilor, astfel cum aceasta a fost prima data de la invaziile galice din secolul al IV-lea i.Hr. cand orasul a fost cucerit de un inamic strain. Succesorii lui Alaric i-au stabilit pe gotii in Galia (412-418), de unde au functionat ca aliati romani impotriva vandalilor, alanilor, suebilor si in Spania, si impotriva uzurpatorului Iovinus (413). Intre timp, un alt uzurpator, Constantin (406-411), a debarcat din Britania cu trupele sale in Galia, in 407, lasand populatia romanizata in mainilor invadatorilor, in primul rand de catre pictilor si apoi de catre saxoni, angli si iuti care au inceput sa se stabileasca definitiv in aprox. 440.

Moartea lui Honorius in 423 a fost urmata de criza pana cand guvernul roman rasaritean, cu forta armelor l-a instalat pe Valentinian al III-lea ca imparat occidental in Ravenna, cu Galla Placidia in calitate de regent in timpul minoritatii fiului ei. Dupa o lupte violente cu mai multi rivali, si impotriva dorintei lui Placidia, Aetius a crescut in rangul de magister militum. Aetius a fost capabil sa stabilizeze situatia militara din Imperiul de Apus oarecum, bazandu-se in mare masura pe aliatii sai huni. Cu ajutorul lor, i-a invins pe burgunzi, care au ocupat o parte din sudul Galiei, dupa 407, si s-au stabilit in Savoia ca aliati romani (433). Spre sfarsitul acelui secol, cand puterea romana s-a slabit drastic, burgunzii extinzandu-si dominatia pe valea Ronului.

Vezi si Valentinian al III-lea, imparatul al Imperiului Roman de Apus (424-455)

Intre timp, din pricina presiunii vizigotilor si rebeliunii lui Bonifaciu, guvernatorul din Africa i-a traversat pe vandalii condusi de regele Gaiseric sa treaca din Spania in 429. Ei s-au oprit temporar in Numidia (435) inainte de a trece spre est si sa captureze Cartagina, de unde au stabilit un stat independent, cu o flota puternica (439). Flota vandala a devenit un pericol constant la adresa comertului maritim roman din coastele si insulele vestice si centrale ale Marii Mediterana.

Vezi si Cum a fost invins Attila Hunul de Flavius Aetius

In 444, hunii, care au fost angajati ca aliati romane de catre Aetius, au fost uniti sub regele lor ambitios, Attila. Acesta se intoarce impotriva fostului lor aliat, hunii devenind o amenintare a Imperiului. Attila a primit apoi un motiv pentru ajutor, inelul Honoriei, sora imparatului. Sub amenintarea razboiului, el a pretins jumatate din teritoriul Imperiului de Apus ca zestre.

Vezi si Constantius I, imparatul Imperiului Roman de Apus

Confruntandu-se cu refuzul, el a invadat Galia, dar a fost oprit in batalia de la Campiile Catalaunice de o armata combinata romano-germanica condusa de Aetius. In anul urmator, Attila a invadat Italia si a inceput sa marsaluiasca spre Roma, dar un focar de boala in armata sa, precum si motivul de pace oferit de Papa Leon, dar si rapoartele despre o campanie a lui Marcian indreptate spre capitala sa, in Pannonia l-au determinat sa opreasca aceasta campanie. Attila pe neasteptate a murit un an mai tarziu (453).

Aetius a fost ucis in 454 de catre Valentinian, care a fost apoi ucis suporterii generalului mort un an mai tarziu. Odata cu sfarsitul dinastiei Teodoriene, o noua perioada de lupta dinastica a urmat. Vandalii au profitat de neliniste si au navigat pana la Roma, pe care au jefuit, in 455.

Instabilitatiile au cauzate de uzurpatori in Imperiul de Apus au ajutat aceste triburi in cuceririle lor, iar incepand cu anii 450 triburile germanice au devenit ele insasi uzurpatori. In urmatorii douazeci de ani, mai multi imparati apuseni au fost instalati de catre Constantinopol, dar autoritatea lor era invocata de comandanti barbari (Ricimer (456-472), Gundobad (473-475)). Majorian a fost ultimul imparat care a organizat o campanie, in Galia si Spania in 458-460, inainte de a fi detronat si ucis de catre Ricimer. Incepand cu anii 460, controlul imperial a fost efectiv limitat la Italia si Galia de sud, care au refuzat sa accepte numirea lui Ricimer dca Libius Sever in 461.

In 475, Oreste, un fost secretar a lui Attila, l-a exilat pe imparatul Julius Nepos din Ravenna si l-a proclamat pe fiul sau, Romulus Augustus, imparat. In 476, Oreste a refuzat sa-i acorde lui Odoacru si herulilor sai statutul de federalizati, fapt care a determinat o invazie. Oreste a fost ucis si Odoacru l-a destituit pe Romulus Augustus, instalandu-se stapan peste Italia si a trimis insemnele imperiale la Constantinopol.

Trei state au continuat sub conducerea romana, intr-o forma sau alta, dupa 476: Julius Nepos a controlat Dalmatia pana la asasinarea sa in 480. Syagrius a condus Domeniul Soissons pana la asasinarea sa in 487. In cele din urma, un teritoriu romano-maur a supravietuit in Africa de Nord, rezistand incursiunilor vandalilor, devenind o parte a Imperiului Roman de Rasarit in jurul anului 533 atunci cand Belizarie i-a invins pe vandali.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

`
`