Cheiloschizis, denumit popular și „buza de iepure”, reprezintă o anomalie facială congenitală caracterizată de o despicătură în buza superioară, unde aceasta nu se conectează corespunzător cu nasul. Ce determină apariția acestei malformații și care sunt opțiunile de tratament?
Cauze și consecințe buza de iepure
Cheiloschizis, cunoscut sub denumirea populară de „buza de iepure”, este o malformație facială congenitală caracterizată de despicătura buzei superioare, care nu se unește corespunzător cu nasul. Cu toate că cauzele exacte ale acestei anomalii nu sunt pe deplin înțelese, se consideră că factorii genetici și cei de mediu contribuie la apariția acestei malformații.
Un risc semnificativ de cheiloschizis este asociat cu existența antecedentelor familiale ale malformației. Dacă unul dintre părinți a avut această problemă, riscul de a avea un copil cu cheiloschizis variază între 2% și 8%. De asemenea, anumite medicamente luate în timpul sarcinii, cum ar fi anticonvulsivantele, cele pentru acnee sau cele pentru tratarea artritei, psoriazisului și cancerului, pot crește probabilitatea apariției acestui defect congenital.
Expoziţia la substanţe toxice, fumatul, consumul de alcool sau de droguri în timpul sarcinii, precum și lipsa unor vitamine esențiale, cum ar fi acidul folic, pot contribui la riscul de cheiloschizis.
Diagnosticul cheiloschizisului se realizează în mod obișnuit la naștere, datorită aspectului vizibil al acestei malformații. În unele cazuri, cheiloschizisul poate fi detectat chiar și în timpul sarcinii, prin intermediul ecografiei.
Această malformație poate determina diverse consecințe asupra copilului afectat. Printre acestea se numără dificultăți în alimentație, predispoziția la pierderea auzului din cauza acumulării de lichid în urechea medie și posibile probleme de vorbire. De asemenea, copiii cu cheiloschizis sunt mai expuși la probleme dentare și pot experimenta dificultăți emoționale sau sociale din cauza aspectului lor diferit.
Cu toate acestea, intervenția chirurgicală reprezintă o soluție eficientă pentru corectarea fizică și rezolvarea problemelor asociate, oferind copiilor afectați șansa unei vieți normale și sănătoase.
Tratamentul pentru această afecțiune
Tratarea cheiloschizisului, cunoscut sub numele de „buza de iepure”, implică de obicei mai multe intervenții chirurgicale, personalizate în funcție de starea fiecărui pacient. Prima intervenție, denumită cheiloplastie, are loc de obicei în primele 3-6 luni ale vieții bebelușului și este o procedură ușoară cu riscuri minime. A doua intervenție poate fi necesară pentru îmbunătățirea aspectului buzei și/sau nasului, corectarea trăsăturilor sau îmbunătățirea respirației. Cicatricile rezultate pot fi estetic corectate, dar abia după adolescență, când trăsăturile faciale sunt stabilite.
Scopul intervențiilor este obținerea simetriei între buze, unirea părților despicăturii buzei superioare, crearea distanței adecvate între nas, buza superioară și nări, precum și restabilirea simetriei trăsăturilor. Chirurgii se concentrează pe aspectele estetice și funcționale, cum ar fi arcul lui Cupidon sau redarea simetriei.
Deși tratamentul poate implica multiple operații și se întinde pe ani, majoritatea copiilor cu cheiloschizis ating un aspect normal și rezolvă problemele legate de respirație și vorbire. Cheiloplastia, procedura de corecție, se desfășoară sub atentă supraveghere a unui echipaj medical specializat, cu anestezie locală sau generală, în funcție de necesități.
Echipa medicală implicată în tratamentul cheiloschizisului include medici esteticieni, otorinolaringologi, specialiști în chirurgie oro-maxilo-facială, stomatologi, ortodonți, logopezi, audiologi, geneticieni și psihiatri. Această abordare interdisciplinară asigură tratamentul complet al problemei, abordând atât aspectele estetice, cât și cele funcționale.
Perspectivele pentru copiii cu buza de iepure sunt, în general, pozitive. Chirurgia oferă soluții eficiente pentru corectarea fizică și rezolvarea problemelor asociate, contribuind la o copilărie normală și la integrarea armonioasă în societate.