Bugetul nu ne strică sărbătorile

În timp ce economia României se prăbușește vertiginos și rezistă doar prin mecanismul unor uriașe împrumuturi cu dobândă mare, pe care le vor plăti generațiile viitoare, Florin Cîțu a declarat răspicat în Parlamentul României că această țară va avea în 2021 cel mai mare ritm de creștere din Europa. Minunea ar începe să se producă chiar peste câteva zile. Dar fără buget.

Dintr-un punct de vedere, această întârziere e de apreciat. Nu fiindcă domnul Cîțu, noul premier al României, ar intenționa să măsoare de zece ori și să taie o dată. Nicidecum. Nu vom avea un buget în acest an din motive umanitare. Pentru a nu le provoca românilor un șoc.

USR recunoaște deschis și se mândrește că este un partid al antreprenorilor și multinaționalelor. Și PNL a devenit un asemenea partid, deși se ferește să o spună deschis. În consecință, din această direcție e greu de presupus că vor veni prea mulți bani la buget sub formă de impozite. Capitalul străin din România a acaparat cea mai mare parte a economiei. După unele statistici, 60%. După altele, chiar 80%. La bugetul statului însă, dacă ne uităm la venituri, raportul se inversează. Cea mai mare proporție a veniturilor provine de la societățile comerciale cu capital românesc. Cum acestea sunt lovite năprasnic de criza economică, mă îndoiesc că vor putea aduce la buget venituri mai mari decât în anii trecuți, în baza cărora să poată fi îndeplinit programul de guvernare. Care, așa cum ni s-a spus, va avea o importantă componentă investițională și o componentă la fel de importantă socială. Nici nu poate fi vorba ca veniturile suplimentare, indispensabile atingerii acestor obiective, să provină de la marile corporații. Acestea au de acum partidele lor aflate la putere. De unde va face totuși Guvernul Cîțu rost de bani?

Vor continua împrumuturile. Cât timp se va mai putea. Pentru că, la un moment dat, destul de repede, băncile române vor intra și ele în criză. De ce? Pur și simplu pentru că societățile comerciale care au luat credite, precum și cetățenii care au luat credite nu vor mai putea plăti. Iar cele mai multe bănci sunt de fapt sucursale ale unor instituții europene. Băncile mamă, cu toate eforturile Comisiei Europene, vor intra și ele în criză și poate, Doamne fereșe, în colaps. Așa că vor absorbi tot ce pot din trezoreriile sucursalelor. Cât despre creditorii externi ai statului român, aceștia și-au arătat până în prezent generozitatea, oferindu-ne credite cu dobânzi de câteva ori mai mari decât în cazul altor state aflate și ele în mare dificultate. Laptele și mierea nu vor mai curge nici din această direcție. Dar de unde?

Mai întâi Klaus Iohannis, apoi Ludovic Orban și mai la urmă Florin Cîțu ne-au înnebunit cu cele 80 de miliarde pe care ar urma să le accesăm de la Uniunea Europeană. Am mai explicat anterior, bazându-mă pe analizele unor economiști, că circa jumătate din cei 80 de miliarde de euro, pe care, vezi Doamne, ar urma să-i accesăm în următorii ani, provin din contribuțiile statului român. Un sfert vor fi credite cu dobândă, la care se va mai adăuga un bonus acordat Uniunii Europene pentru diligențele pe care le-a făcut împrumutând acești bani de la bănci. Și doar circa un sfert, respectiv 20 de miliarde de euro, vor putea fi accesați în baza unor proiecte cu multe condiționări, inclusiv politice, în scopul relansării economiei românești. Numai că în prezent această economie se află într-o groapă. Care se adâncește din ce în ce mai mult. Dacă Guvernul Cîțu va da dovadă de o dibăcie maximă și de un profesionalism de excepție, dacă proiectele vor fi gata repede și dacă acestea vor fi aprobate promt de Comisia Europeană, cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla ar fi ca în câțiva ani să ieșim din groapă.

În niciun caz România nu se poate transforma în 2021 din gloabă în armăsar zburător, mâncând în loc de jar fondurile UE, utilizându-le în mari investiții aducătoare, în câteva luni doar, de valoare adăugată. Așa ceva este exclus.

Când, în cele din urmă, vom vedea bugetul, care și el va fi promovat în regim de maximă urgență de către Parlamentul oilor de teracotă, ne vom da seama cu ușurință de câteva lucruri. 1). Marile investiții vor fi cât se poate de mici. 2). Societățile cu capital românesc vor primi în continuare susținerea pe care au primit-o și în 2020. Adică susținere zero, dar cu promisiuni și angajamente extravagante. 3). Programul social asumat prin programul de guvernare va rămâne și el un uriaș pe picioare de lut. Viața românilor nu va fi ameliorată. Dacă vor exista unele sporuri în ceea ce privește veniturile minime sau pensiile sau alocațiile de stat pentru copii,  acestea vor fi mai degrabă simbolice și în cel mai bun caz vor acoperi inflația. Pentru că, atenție, euro se duce spre o valoare de cinci lei.

Și cam asta este tot. În cel mai bun caz. Pentru că mai există și scenariul unui coșmar. În care, în ciuda angajamentelor luate, invocând criza economică și necesitatea imperativă a salvării a ceea ce a mai rămas din economie, Guvernul ar putea mări accizele, impozitele, taxele și amenzile. Până una alta, să fim mulțumiți că ne mai putem iluziona câteva zile. Călăul ne-a păsuit până după Anul Nou. După care ne va izbi cu bugetul în moalele capului.