Reprezentând cel mai mare amfibian autohton din Europa, broasca râioasă face parte din ordinul Anura, caracterizat prin lipsa cozii. Corpul său compact și robust are o nuanță variată, de la brun închis la brun-roșcat sau gri-gălbui. Pielea sa este uscată și acoperită cu mici negi.
Broaștele au glande specializate care produc un mucus protector. Acest mucus este esențial pentru menținerea pielii lor umede, oferind protecție împotriva deshidratării. Contrar legendelor, broasca râioasă nu transmite râie.
Broasca râioasă nu ne imbolnăvește
Broasca râioasă nu ne îmbolnăvește, nu ne transmite niciun fel de râie sau alte boli. Ba din contră, omul este periculos pentru broască pentru că, odată cu atingerea, am putea să îi transmitem diverse boli. Când se simte expusă riscului, broasca produce o substanță toxică numită bufotoxină, provenind din glandele parotoide plasate în spatele ochilor. Acestă bufotoxină devine o armă defensivă eficientă împotriva prădătorilor. De exemplu, dacă un șarpe de casă mușcă broasca, gura sa intră în contact cu această substanță toxică.
Este crucial de menționat că bufotoxina nu reprezintă un pericol la atingere directă. Totuși, este important să evitați contactul cu ochii, deoarece acest lucru poate provoca iritații și arsuri. De regulă, este recomandat să nu atingeți broasca sau alte amfibieni cu mâinile goale, pentru a preveni transmiterea posibilelor patologii între specii. Pielea joacă un rol vital pentru amfibieni, inclusiv în procesul lor de respirație.
Ochii acestui amfibian sunt notabili prin dimensiunea lor mare, proeminenți, și culorile variate precum arămiu, portocaliu, auriu închis sau maro-roșcat. Se remarcă prin prezenta pupilelor orizontale, specializate pentru o vedere nocturnă eficientă, direcționându-se spre sol. Acest aspect este adaptat modului lor de viață, deoarece acești amfibieni își desfășoară activitățile de vânătoare și căutare a hranei, în principal, pe pământ.
Broasca râioasă, specie pe cale de dispariție
Broasca râioasă se adaptează diverselor medii și poate fi găsită în păduri, câmpuri cultivate, pajiști, grădini de legume și peluze. Alege locurile umede, cum ar fi lacuri, râuri, iazuri și șanțuri, doar în perioadele de reproducere, împerechere și depunere a ouălor. Aceasta se întâmplă numai dacă apele sunt constante, cu curgere lentă și nu prea adânci.
Activă mai ales pe timp de noapte, broasca râioasă își petrece ziua sub pietre, în crăpăturile stâncoase sau în gropi săpate în pământ cu ajutorul picioarelor anterioare puternice. Cu toate acestea, nu este neobișnuit să o observați deplasându-se și în timpul zilei, în special când plouă.
Broasca râioasă este fidelă locurilor de reproducere și manifestă obiceiul de a reveni în fiecare an. La începutul zilelor călduroase, aproape de finalul iernii, broaștele încep să migreze de la locurile de hibernare către locurile de reproducere. Aceste migrații masive le pot purta pe distanțe de până la 2 km, în căutarea zonelor umede alese pentru depunerea ouălor. Din nefericire, ele se confruntă cu riscul de a traversa drumuri aglomerate, fiind expuse la pericolul de a fi ucise.
Broasca râioasă, precum și amfibienii în general, se confruntă în prezent cu amenințări semnificative și într-o continuă scădere, în special din cauza distrugerii lente a habitatelor lor, în special a celor acvatice, unde au loc procese cruciale de reproducere.