Bomba românească cu ceas

Am bătut toate recordurile. Am ajuns studiu de caz. La nivelul Uniunii Europene. Pur și simplu experții UE au fost siliți să facă o disecție pe un cadavru viu. Cadavrul României. Este vorba de cea mai mare rată de neîncasate de taxă pe valoare adăugată din Uniunea Europeană. Sumele, după cum o să vedeți, sunt colosale. Am să vă relatez ceea ce se întâmplă și am să vă prezint în ceea ce urmează consecințele.

Ce este taxa pe valoare adăugată? Este o sumă pe care orice societate comercială sau persoană fizică este obligată să o plătească la bugetul statului, ea reprezentând o fracțiune din câștigurile realizate. Asta se întâmplă în orice stat normal de pe glob. Deci neîncasările de TVA sunt rezultatul unui act evazionist. Un act brutal de evaziune, pentru că există și acte de evaziune, despre care vom vorbi în continuare, care sunt mai sofisticate. Dar acest act brutal înseamnă că pur și simplu ești înregistrat cu niște venituri pentru care datorezi TVA și nu plătești TVA. Ei bine, după cum spuneam, România este campioană absolută la acest capitol. Aproape 40% din TVA-urile care ar trebui încasate, deci din sumele care ar trebui încasate de stat, nu mai sunt încasate. În România, ca să nu greșesc, procentul este de 39%. Știți ce reprezintă asta? Reprezintă o sumă de 9 miliarde de euro pe an. Să facem socoteala: în cei zece ani în care suntem conduși cu mare pricepere, în „România lucrului bine făcut”, de către Klaus Iohannis, suma totală de TVA neîncasat este de 90 de miliarde de euro. Culmea – este o coincidență nefericită, desigur –, este exact suma de bani despre care vorbea Klaus Iohannis, promițându-ne că o va aduce în țară de la Uniunea Europeană. N-aveam nevoie să aducem nici un ban de la Uniunea Europeană – adevărul e că nici nu prea au venit bani de acolo – pentru că era suficient să ne utilizăm aceste sume, dacă le-am fi încasat din TVA, iar România ar fi fost astăzi un stat prosper.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Ce se întâmplă cu Adela Popescu și Radu Vâlcan. Nimeni nu se aștepta la asta. ''Foarte greu''

Am precizat mai sus că există și alte sume de bani, care sunt destul de greu de estimat, care ar trebui să fie încasate de statul român și nu sunt încasate. Care sunt aceste sume de bani? În primul rând, este vorba de multinaționale, care, prin diverse inginerii, nu raportează în România venituri suficient de mari sau corespunzătoare realității, pentru că practic își externalizează veniturile. Cum? Este foarte simplu: făcând achiziții prin firme proprii, pe care le putem denumi și firme fantomă, la sume exorbitante de bani și scăzându-și astfel în mod artificial profitul. Scăzându-și profitul, nu pot raporta, contabil vorbind, un TVA care să corespundă realității. Raportează că datorează un TVA mult mai mic. Pe care-l plătesc statului român. Dar grosul banilor datorați nu mai intră în Trezoreria statului, pentru iau drumul străinătății și niciun guvern până acum nu a fost capabil să blocheze acest fenomen. Aparent, pentru că avocații multinaționalelor sunt mult mai buni decât avocații statului. În realitate, pentru că se exercită o influență, prin intermediu ambasadelor, prin intermediul guvernelor, asupra Executivului de la București și Executivul de la București nu ia pur și simplu măsuri. Deci alte sume, greu, spuneam, de evaluat, imense, probabil tot la nivelul acesta de 9-10 miliarde de euro anual, se duc pe apa sâmbetei în acest mod. Și, în fine, mai există mica evaziune fiscală, cea pe care ANAF-ul o urmărește cu foarte multă îndârjire, dar cu foarte puțină eficiență, evaziunea fiscală făcută de firme mici, de cetățeni care încasează diverse venituri și nu le raportează și, neraportându-le, nu plătesc nici TVA. Pic cu pic și strop cu strop, fac al mărilor potop. Aceste mici evaziuni fiscale adunate, la nivel național, iar ar putea să dea un rezultat impresionant, o sumă foarte mare de bani.

Iată așadar cum a ajuns România să devină, la nivelul Uniunii Europene, studiu de caz. Chiar așa se intitulează un document elaborat de experții UE și în care încearcă să vadă cum de a ajuns România în această situație. Dintr-o țară care putea fi extrem de prosperă, cum de a ajuns ea țara cea mai săracă a Europei. Desigur, probabil după Bulgaria.