Prima pagină » Sanatate » Mama si copilul » Bolile copiilor: Scarlatina. Cauze, simptome, tratament, complicatii
Bolile copiilor: Scarlatina. Cauze, simptome, tratament, complicatii

Bolile copiilor: Scarlatina. Cauze, simptome, tratament, complicatii

19 feb. 2014, 09:02,
BZI.ro, în Sanatate
a:3:{s:7:"site_id";i:7;s:6:"old_id";i:40167;s:8:"site_url";s:15:"sanatate.bzi.ro";}
Tot ce trebuie să știi despre scarlatină, de la simptome la tratament
Boală infecțioasă, scarlatina apare în epidemii, școlile și grădinițele fiind terenul preferat al acestei boli deosebit de contagioase. Acum un secol, era o cauză importantă de deces în randul copiilor. Astăzi, este aproape inofensivă, datorită tratamentelor corect administrate.
Spre deosebire de varicelă , rubeolă, rujeolă și oreion, scarlatina – și ea o boală a copilăriei – este cauzată de o bacterie și nu de un virus. Responsabil de apariția ei este streptococul beta-hemolitic de grup A.

Vezi si: UPDATE – Scarlatina face ravagii in gradinite. O unitate a fost deja inchisa. Vezi in ce oras
 

Atenție! Nu toate serotipurile acestui streptococ sunt implicate, ci numai cele care produc toxina eritrogenă; restul, de cele mai multe ori, cauzează simple angine streptococice.
O receptivitate mare pentru scarlatină au copiii sub 10 ani, grupa de varstă cel mai frecvent atacată fiind 5-9 ani. In fapt, ea poate da lovitura imediat după epuizarea anticorpilor proveniți de la mamă (undeva după varsta de 6-12 luni). S-a costatat că băieții sunt mai des afectați decat fetele și că boala apare cu o frecvență de 4-5 ori mai mare în mediul urban decat în mediul rural.

Vezi si: Streptococul care produce scarlatina, o bacterie foarte periculoasa
 

Cum se transmite scarlatina?
Microorganismul se răspandește pe cale respiratorie, fie direct, prin picăturile de salivă împrăștiate în aer în timpul vorbirii, strănutului, rasului etc., fie indirect, prin obiecte contaminate (jucării, obiecte de mobilier etc.), ceea ce-l face de neoprit atunci cand pătrunde într-o colectivitate de copii.
Streptococul poate fi „cules” de la bolnavii de scarlatină care sunt contagioși începand cu sfarșitul perioadei de incubație, și anume cu 24 de ore înainte să apară simptomele, pană în primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic. In absenta tratamentului, bolnavii cu scarlatină pot fi contagioși și în perioada de convalescență, pană la 10 săptămani.

Vezi si: Cotrimoxazol, comprimate
 

Cu aceeași „rată de succes” se poate lua și de la bolnavii cu angină streptococică, determinată de o tulpină de streptococ beta-hemolitic care are capacitatea de a secreta buclucașa toxină eritrogenă. „Darnici” sunt și cei cu forme ușoare de boală, care pot trece neobservate sau purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic tip A. Se estimează că aproximativ 20% din populație este purtatoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui.
De ce unii copii fac scarlatină și alții nu, deși au bacteria în corp?
Dacă vă întrebați de ce unii copii fac scarlatină și alții nu, deși au bacteria în corp, ei bine, răspunsul nu este chiar simplu, întrucat implică un păienjeniș de factori, între care sistemul imunitar joacă un rol important. Practic, un purtător de streptococ nu este absolvit de risc, deoarece bacteria se poate înmulți oricand găsește condiții prielnice. Dacă nu le găsește o perioadă, există șansa ca organismul să se autosterilizeze.
Dacă te întrebi cand se manifestă scarlatina, află că, în general, scarlatina bantuie în perioada rece și umedă a anului (sfarșit de toamnă – început de primăvară), dar au fost destule cazuri înregistrate și lunile mai sau iunie. Chiar anul trecut au existat asemenea „excepții” în cateva școli din nordul țării.
7 simptome caracteristice ale scarlatinei
1. Boala debutează cu febră, care poate atinge valori de 39-40°C, dureri în gat și vărsături.
2. Copilul e agitat, refuză mancarea și are dureri puternice la înghițit.
3. Ganglionii locoregionali (cei de sub bărbie și de pe părțile laterale ale gatului) sunt măriți și dureroși la pipăit.
4. Elocvente sunt modificările specifice ale limbii: în prima zi aceasta prezintă un depozit alb-slăninos („limbă de porțelan”), în a doua zi se descuamează dinspre margini spre bază, în a treia zi are varful descuamat, în a patra zi e descuamată total și capătă o culoare zmeurie, apoi, în perioada de convalescență se reepitelizează (se acoperă de un strat de celule noi), situație cunoscută cu termenul de „limbă lăcuită”.
5. Erupția, cauzată de toxina eritrogenă secretată de streptococ, se instalează după 24-48 de ore de la debut. Aceasta este difuză, stacojie și e punctată de mici bubițe roșii, aspre la pipăit. Este mai intensă pe partea antero-internă a membrelor, la plicele de flexiune și mai ales la plica cotului, unde apare o linie transversală, ușor hemoragică (semnul Pastia).
6. Pe față, bolnavul prezintă paloare în jurul nărilor și gurii, care contrastează cu roșeața pomeților, aspect descris ca „masca lui Filatov” sau „facies pălmuit”.
7. După un interval de 7-14 zile, apare descuamarea furfuracee (cu fulgi ca de tărațe) la nivelul feței și lamelară (în foițe) la nivelul extremităților.
Ce analize sunt necesare pentru depistarea scarlatinei?
Pentru a confirma agentul infecțios responsabil pentru starea copilului, se recomandă efectuarea unui exudat faringian pentru a căuta streptococul beta-hemolitic de grup A.
Acesta se recoltează dimineața, înainte de a manca și a spăla dinții, înainte de începerea tratamentului. Utile sunt și analizele de sange, care în scarlatină relevă un VSH accelerat și un număr crescut al leucocitelor neutrofile (PMN) și eozinofile (EO).
De asemenea, copilului i se testează urina, prin examene de laborator ce se fac la începutul bolii și apoi săptămanal, timp de 30 de zile. Analiza ASLO (care măsoară nivelul anticorpilor antistreptolizină) nu are relevanță în faza acută a bolii, deoarece anticorpii se fac în timpul infecției, cresc progresiv și ating un titru protector din a a treia săptămană, în săptămanile 4-5 avand valoare maximă. Important de reținut este că menţinerea crescută a titrului ASLO după acest interval exprimă evoluţia către sindrom poststreptococic sau către complicaţii tardive.
Cum se tratează scarlatina?
Se administrează antibiotic, timp de minimum 10 zile. Cu cat mai din timp, cu atat mai bine! Tocmai de aceea, vorbește cu medicul de îndată ce tabloul clinic începe să se contureze. Pentru a ușura disconfortul, se mai pot administra antipiretice și se efectuează dezinfecția nazo-faringiană cu gargară.
De asemenea, pentru susținere, este utilă terapia cu vitamina C și B-uri, precum și un consum crescut de lichide: supe, apă, sucuri naturale de fructe și legume. Deoarece scarlatina este extrem de contagioasă, copilul trebuie să rămană în casă pană în a 21-a zi de la începutul bolii, fiind urmărit în continuare de pediatru – medicul de familie – timp de o lună.
Se va pune accent deosebit pe igienă, urmand a fi dezinfectate temeinic toate obiectele și articolele cu care intră bolnavul în contact (veselă, lenjerii, prosoape, jucării, periuța de dinți etc.) De multe ori, membrii familiei sunt nevoiți să ea și ei antibiotic, în scop profilatic (medicul decide în funcție de fiecare caz în parte).
Copilul se consideră vindecat dacă după 21 de zile de la debutul scarlatinei, la două examene bacteriologice consecutive ale exudatului faringian nu s-a mai depistat streptococul hemolitic și dacă examenele de urină au fost normale. Vestea bună este că după boală rămane o imunitate durabilă, bazată pe anticorpi antitoxină .
Posibile complicații ale scarlatinei
Uneori, pot să apară complicații toxice în timpul evoluției bolii, ca urmare a eliberării în organism a unei catități mari de eritrotoxină. In aceste situații pot fi afectate inima (miocardită), rinichii (nefrite și glomerulonefrite), ficatul (hepatită toxică), articulațiile (artrite septice). Tot aici se adaugă așa-numetele complicații de vecinătate (otită, sinuzită, flegmon periamigdalian) și la distanță (pneumonie, meningită, pericardită, septicemie). Mai există și unele complicații postinfecțioase, care pot să apară la aproximativ trei săptamani de la episodul acut al bolii. Ele se produc prin mecanisme imunologice, din pricina similitudinii dintre unele țesuturi umane și antigenele structurale ale streptococului.
Cu alte cuvinte, streptococul implicat în scarlatină beneficiază de un fel de camuflaj care păcălește sistemul umunitar și astfel poate cauza reumatismul articular acut, glomerulonefrită acută poststreptococică, eritem nodos (inflamație a vaselor sanguine). Nu vă panicați, însă, aceste complicații sunt excepționale!
Cu un tratament corect și monitorizare adecvată, scarlatina se vindecă fără urme. (totuldespremame.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

BZI - Editia Digitală
19 iulie 2024
19 iulie 2024