Boala Paget a oaselor. Diagnostic si tratament

Examenul radiologic este important in diagnosticarea bolii Paget. Aceasta afecteaza fie un singur os – in general tibia sau osul iliac, fie mai multe oase, care in ordinea frecventei sunt: oasele pelvisului, femurului, calota craniana, tibia, coloana vertebrala lombara, coloana vertebrala dorsala, clavicula, coastele. Vasele mici sunt mai putin frecvent afectate.

Imaginea radiografica este diferita in functie de momentul de evolutie al bolii. In faza osteolitica – care frecvent trece neobservata – se pot evidentia la nivelul calotei zone de liza cu margini care nu sunt conturate. La oasele lungi se constata o zona de liza care este plasata la o extremitate si care progreseaza spre celalalt capat.

RomaniaTV

Imagini COLOSALE de la nunta anului în România. Cine sunt miliardarii care şi-au unit fastuos destinele

Observatornews.ro

EXCLUSIV. Apar tarifele dinamice la energie. Orele în care curentul va fi de 3 ori mai ieftin

Descopera simptomele bolii Paget a oaselor 

Ritmul de progresie a bolii este de 8 – 9 milimetri pe an si este incetinit de administrarea de bifosfonati. Zona de osteoliza devine apoi arie de osteocondensare. Intre cele doua procese, de liza si de formare, nu exista un echilibru perfect, pentru ca domina formarea de os nou. La nivelul oaselor mai late, pe zonele de condensare izolate si separate de arii de liza pot conflua in suprafete mai mari.

La osul lung cortexul se largeste si se densifica, remodelarea osului fiind influentata in distributie de directiile de tractiune ale muschilor. De aceea zonele de densitate mai mare sunt localizate in concavitatile oaselor deformate. Corpii vertebrali se densifica isi maresc putin suprafata.

Examenul scintigrafic – pune in evidenta o osteosinteza crescuta.

Investigatiile de laborator – determinarea fosfatazei alcaline serice – izoenzima osoasa – are o mare importanta diagnostica. Nivelul ei seric este direct proportional cu masa osoasa afectata. Fosfataza alcalina exprima intensitatea procesului de osteosinteza. Valorile fosfatazei alcaline in timp constituent markeri al evolutiei sau al eficientei terapeutice. Nivelul osteocalcinei serice circulante nu reflecta in aceeasi masura starea de activitate a bolii comparativ cu fosfataza alcalina.

Hidroxiprolina urinara arata intensitatea procesului de liza osoasa. Calcemia, fosfatemia si calciuria sunt de obicei in limite normale. Calcemia este crescuta mai ales in conditiile in care pacientul este imobilizat la pat.

Tratament
Principalele medicamente sunt cele care inhiba resorbtia excesiva a osului. Se mai folosesc substante antialgice. In unele cazuri se indica interventie chirurgicala sau ortopedica.

Calcitonina – reprezinta primul tratament folosit in tratamentul bolii Paget. Calcitonina este un hormon secretat la nivelul tiroidei care inhiba resorbtia osoasa prin actiune directa asupra osteoclastilor. Se administreaza subcutanat sau intramuscular si se observa primele efecte favorabile la 2 – 6 saptamani de la inceperea tratamentului. Durata tratamentului este variabila, uneori toata viata. Uneori pot sa apara recaderi ale bolii. Efectele secundare cele mai frecvente sunt – efecte locale la nivelul locului de injectare si efecte generale (greata, congestie faciala).

Compusii bifosfonati – se fixeaza pe cristalele de hidroxiapatita si inhiba liza si formarea de os. Acesti compusi sunt mai eficienti decat calcitonina si se administreaza oral. Medicamente folosite: etidronat, pamidronat alendronat.

Asocierea de calcitonina cu bifosfonati creste eficienta terapeutica si reduce efectele secundare ale fiecarui medicament in parte.

Se folosesc si medicamente citotoxice care inhiba activitatea osteoclastilor prin blocarea sintezei de ARN. Aceste medicamente prezinta efecte secundare hepatice si renale, din acest motiv sunt mai putin folosite.

Se folosesc si medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau chiar medicatie cortizonica.

Tratamentul chirurgical are indicatie limitata cum ar fi artroplastia – inlocuirea unei articulatii afectate ireversibil (mai frecvent la nivelul soldului), corectarea curburii oaselor (mai ales la tibie) si tratamentul fracturilor. Tratamentul chirurgical sau ortopedic trebuie insotit de tratament medicamentos pentru a fi eficient.