BINECUVANTATI ANIMALELE SI COPIII

Este titlul unui film emoţionant, din anii 70, regizat de Stanley Kramer. Nu ştiu prin ce asociaţie bizară de idei, m-am gandit la titlul filmului atunci cand l-am văzut pe Suspendat cu un copil în braţe la sediul său de campanie electorală, dealtfel o stratagemă ieftină, menită să şteargă din memoria colectivă upercutul prezidenţial primit cadou de alt copil în campania din 2004. Imaginea aceea zguduitoare mi-a rămas multă vreme în memorie şi aproape că am auzit clănţănitul dinţilor acelui biet nefericit, care scanda, dintr-o pardonabilă ignoranţă, numele celuilalt candidat.
   
Intre poporul roman şi copilul acela, pe care preşedintele l-a pocnit marinăreşte, stăruie o asemănare cumplită: aceeaşi nehotărare infantilă speculată şi sancţionată brutal de Suspendat. Aceeaşi încredere copilărească din care ne-am trezit năuciţi, neştiind pe ce lume suntem.  Diferenţa este că, dacă puştiul acela a scăpat cu un singur dos de labă, nouă ne mută matrozul fălcile, de opt ani de zile, într-un ritm halucinant care ne-a îngenunchiat pe toţi.
   
Trucul acesta, care ţine de psihologia maselor, nu este inventat de marinarul suspendat a doua oară. El este utilizat inclusiv de candidaţii americani la preşedinţie, sfătuiţi de consilieri că dă bine să te afişezi, în campania electorală, în compania animalelor sau copiilor. Aşa, lumea va crede că eşti un om sensibil. In acelaşi registru se înscriu şi fructele sau apa dăruite jurnaliştilor care stau săracii, catu-i ziulica de mare, lipcă, la poarta sediului său de campanie. Aproape că-mi dau lacrimile de mila vajnicului comandant de vas, naufragiat, fără voia lui, în fotoliul de la Cotroceni. Nea Traiane, ştii ce păţeşte căpitanul de vapor atunci cand echipajul nu-l mai vrea? Este lăsat fie pe o insulă pustie, fie pe mare într-o bărcuţă, să mediteze la soarta sa ingrată! Norocul matale că singura insulă pe care o aveam, numită a şerpilor, aparţine acum vecinilor noştri, graţie unui ieşean ( horribile dictu ) fost ministru de externe, fost prim ministru, fost şef de serviciu secret.
   
Pruncul ăla pe care l-ai luat în braţe ca şi o ţiganca ieşită la cerşit era tot ce-ţi mai lipsea în campania pentru referendum. De fapt, mai lipseşte ceva. Un bocet din acela cum numai mata ştii să produci, ( de tipul dragă Stolo, dragă Stolo ), să te vedem noi, fraierii de romani, cu lacrimile pană la buric, înconjurat de toată menajeria portocalie, şi să oftăm: ia uite domle, săracul, cum iubeşte el animalele şi copiii, cum i-a îmbogăţit pe toţi rechinii, fiecare după numele lor, fluturi, buldogi, cucoşi, udre, videni, blejnari, dintre care unii aşteaptă să fie clasificaţi şi înscrişi abia de acum înainte, într-un cazier zoologic special, destinat animalelor infractoare. Cum îi iubeşte el pe toţi iar răii ăştia vor să-l fugărească de pe scaunul unde a ajuns după ce a călcat cu duioşie pe cadavrele politice ale foştilor săi aliaţi şi prieteni.
   
Săracul, cu cată recunoştinţă a muşcat el mana lui Ciorbea, a lui Roman, a lui Stolojan, a lui Tăriceanu şi cum s-a căţărat pe umerele lor ca să ajungă la Cotroceni. Iar noi, ingraţi ce suntem, nici măcar nu ne dăm seama cat bine ne-a făcut acest mare iubitor de copii şi de animale. Aproape că ne dorim să fim şi noi în graţiile sale. Dar pentru asta, ar trebui să fim ori animale, ori copii . Cap sau pajură ?

DEGERATU DAN