Bilirubina directă reprezintă numai o parte dintr-un proces mai complex. Bilirubina este unul dintre cei mai importanți pigmenți biliari și aceasta rezultă în urma unui catabolism care degradează celulele roșii din sânge.
Culoarea bilirubinei este galben-maronie. Aceasta este un indicator esențial al bolilor hepatice.
Bilirubina directă: Cum se formează și cum acționează
Deși, noi o cunoaștem mai mult drept o analiză care ne ajută la diagnosticul afecțiunilor hepatice, bilirubina este de fapt o substanță care se formează în organismul nostru. Este important să știm cum și de ce se formează.
După ce celulele roșii din sânge îmbătrânesc (acestea sunt numite hematii), la aproximativ 120 de zile, începe degradarea lor. Asta se întâmplă în cea mai mare parte la nivelul splinei (de aici poate rezulta în jur de 80% din substanța bilirubinei). Mai poate proveni și din proteine precum hemoglobine din hematii. Această parte a procesului se numește bilirubina indirectă (adică cea neconjugată).
Alături de albumină (care face parte dintre cele două mari categorii de proteine și este produsă de ficat, găsită în plasmă, urină și lichid cefalorahidian), bilirubina își începe drumul către ficat. Aici, aceasta se transformă în bilirubina directă (sau conjugată).
Urobilinogenul și cum ne poate salva de la o tragedie
Mai departe, prin ajutorul bilei, bilirubina conjugată își găsește calea către căile biliare și intestin. Totuși, la nivelul bilei, aceasta trece prin anumite transformări, iar astfel, sunt create urobilinogenul și stercobilinogenul.
Urobilinogenul este prezent în cantități mari în urină atunci când bilirubina este redusă. Asta poate indica faptul că ficatul nu ne funcționează cum trebuie. Astfel, printr-o simplă analiză de urină, putem să prevenim o afecțiune mai gravă a ficatului.
În mod normal, urobilinogenul este absorbit înapoi la nivelul intestinal și dat iarăși afară prin bilă. Doar o mică cantitate din acesta ajunge, de obicei, în urină. Iar stercobilinogenul este eliminat prin materiile fecale.
Bilirubina directă (conjugată) și bilirubina indirectă (neconjugată) formează împreuna bilirubina totală.
Valorile crescute ale bilirubinei
Toată lumea știe că dacă ai pielea mai galbenă decât de obicei, sau chiar ochii îngălbeniți, aceste lucruri pot indica probleme la ficat. Puțini știu că bilirubina (atunci când este în exces) este responsabilă pentru acest lucru. Pentru această tentă galbenă să apară, nivelul seric al bilirubinei trebuie să fie mai mare de 2-2,5 mg/dL.
Puțini știu că sunt unele boli genetice care fac bilirubina să crească. Sindromul Gilbert, sindromul Crigler Najjar sunt în general, responsabile de creșterea bilirubinei indirecte, iar sindromul Dubin Johnson și sindromul Rotor pentru cea a bilirubinei directe.
Există, însă, și alte afecțiuni care pot determina creșterea bilirubinei conjugate și neconjugate.
Icterul neonatal (boală a nou-născutului), infarctul pulmonar, anemia hemolitică, chiar și ruptura unui anevrism de aortă după luarea anumitor medicamente, toate acestea, pot duce la creșterea bilirubinei indirecte.
În schimb, hepatita (indiferent dacă este cronică sau acută), ciroza hepatică, icterul format după o intervenție chirurgicală), anumite tumori, blocarea căilor biliare sau chiar administrarea unui tratament medicamentos ce produce colestaza duc la creșterea bilirubinei directe.
Este bine ca bilirubina directă, cea indirectă și cea totală să facă parte din setul nostru de analize care este indicat să fie făcut anual.