Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica – GALERIE FOTO

Bazilica „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica este o biserica romano-catolica construita in anul 1904 de catre comunitatea poloneza din satul Cacica (judetul Suceava). In anul 2000, recunoscand importanta pelerinajelor mariane de la aceasta biserica, Papa Ioan Paul al II-lea a acordat acestei biserici titlul de Basilica Minor.

In jurul anului 1780, in locul unde se afla astazi localitatea Cacica (in nord-estul Romaniei, in regiunea istorica Bucovina, la 18 km de orasul Gura Humorului si la 40 de km de orasul Suceava) au fost descoperite zacaminte de sare. In anul 1798 s-a dat in exploatare aici o salina, aducandu-se muncitori si tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, mai ales din Galitia (in principal din Bochnia, Wieliczka si Kalusz de langa Stanislawow), cei mai multi fiind de etnie poloneza si de religie romano-catolica.

Neexistand aici o asezare inainte de deschiderea salinei, muncitorii romano-catolici care lucrau in salina erau asistati spiritual mai intai de preotii din Parohia Gura Humorului, primul pastor fiind, incepand cu anul 1795, preotul polonez Clemens. In anul 1799, responsabil cu asistenta spirituala a muncitorilor a devenit preotul polonez Jakub Bogdanowicz. Acesta a apelat la administratia salinei care, in anul 1806, a dat dispozitie sa se sape in masivul de sare, la o adancime de 21 metri, o mare si frumoasa capela cu hramul Sf. Varvara, unde se rugau muncitorii inainte si dupa terminarea lucrului.

In anul 1810 a fost sfintita o bisericuta de lemn la Cacica, la care se adusese deja din 1809 o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului „Madona Neagra” de la Częstochowa (Silezia). Aceasta icoana a fost venerata inca de la inceput ca Icoana facatoare de minuni. In 1844, arhiepiscopul romano-catolic Francisc de Paula Pischtek, mitropolit de Lemberg (Liov), a infiintat Parohia Cacica. Primul paroh a fost numit pr. Jerzy Mazanek.

Dupa datele furnizate de „Directoriul Arhidiecezei de Lvov”, Parohia Cacica avea in 1867 in ingrijires spirituala un numar de 1.356 de catolici de rit roman. Pana la sosirea aici a fratilor misionaristi in 1902, nu exista alte date cu privire la situatia parohiei. 

Biserica fiind neincapatoare si deteriorata, preotul Maurycy Kolankiewicz a initiat in 1892 reconstructia ei. Lucrarile au fost taraganate multa vreme, atat din cauza lipsei banilor, cat si a birocratiei autoritatilor austriece. 

Arhiepiscopul ad-personam Joseph Weber, episcop auxiliar de Lemberg (Lwów) si vicar episcopal pentru Bucovina (1895-1906), care era calugar lazarist, a incredintat in noiembrie 1902 preotilor calugari din Ordinul Fratilor Misionari Lazaristi pastoratia Parohiei Cacica. La acel moment, credinciosii romano-catolici din Bucovina se aflau sub jurisdictia Arhiediecezei de Lemberg, avand in total 28 de parohii grupate in 3 decanate.

Preotii misionari sositi aici au gasit biserica intr-o stare ruinata, preotul paroh Kasper Słomiński descriind-o astfel: „o bisericuta foarte saraca si mica; apreciata de autoritati drept baufällig, poate fi inchisa oricand”. Ei au hotarat sa construiasca o noua biserica, mai mare, dar guvernul Ducatului Bucovinei care trebuia sa suporte 1/3 din cheltuieli a taraganat acordarea autorizatiei de constructie. In aprilie 1903 s-au confectionat 21.000 de caramizi pentru noua biserica.

Prin eforturile pr. Słomiński si cu sprijinul arhiepiscopului Joseph Weber, lucrarile de constructie au demarat la 16 iulie 1903, cand s-a sfintit piatra de temelie. Preotii misionari au colindat comunitatile catolice din Bucovina, pr. Eugeniusz Kolodziej vizitand comunitatile germane, iar pr. Jan Rossmann pe cele maghiare, strangand bani. La 15 august 1903, la sarbatorile prilejuite de hramul parohiei, s-a organizat o tombola, adunandu-se cu acest prilej aproape 2.000 de coroane. 

Biserica noua a fost sfintita la 16 octombrie 1904 de catre Józef Bilczewski, arhiepiscopul de Lemberg, si de auxiliarul sau, arhiepiscopul Joseph Weber. Preotul paroh Kasper Słomiński a descris astfel acest eveniment: „Noua biserica din Cacica nu era inca terminata, dar inima ne indemna sa facem inaugurarea chiar in acest an jubiliar, pentru a aduna in fata miraculoasei icoane numeroase procesiuni si a-i oferi o noua perspectiva. (…) In ziua de 15, la orele amiezii au sosit ilustrii si iubitii nostri oaspeti: Excelenta Sa arhiepiscopul Bilczewski cu arhiepiscopul Weber, reverendisimul pr. Vizitator cu numerosi confrati din Cracovia, Lvov, Sokolowka, Bialy Kamien si Jesierzan, preotii Prelati Schmidt si Kasprowicz (de rit armean) din Cernauti si un mare numar de preoti din parohii (…). Din pacate, a inceput ploaia care nu a incetat pana la sfarsitul festivitatilor noastre diminuand maretia monumentului. Au sosit putini oameni, procesiunile fie ca s-au oprit, fie ca au fost putin numeroase. Frumoasa procesiune cu sfintele relicve a trebuit scurtata, dar ce grozav ar fi fost daca vremea ar fi fost buna, cand Excelenta sa arhiepiscopul Bilczewski, insotit de arhiepiscopul Weber si precedat de un numeros cler, ducea, pe o perna purpurie, relicvele Sfintilor Martiri pe care le-a depus intr-un cort special ridicat in apropierea bisericii. A sosit consilierul Curtii, dl. Barleon, ca adjunct al noului presedinte al tarii care, ocupat cu deschiderea seimului, n-a putut veni, dar si-a trimis adjunctul”. 

Noua biserica era construita in stil neogotic, in cruciera, proiectul fiind realizat de catre arhitectul Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lemberg. Dimensiunile bisericii erau urmatoarele: 36 m lungime, 17,5 m latime in nava centrala, 22 m latime in nava transversala, 14 m inaltimea interioara si 50 m inaltimea turnului.

Ca urmare a numarului mare de pelerini care sosea aici in timpul hramurilor de la 14-15 august („Adormirea Maicii Domnului”) si de la 8 octombrie („Sfanta Maria a Rozariului”), s-a construit in 1911 o casa pentru pelerini, in apropierea bisericii, care a slujit si ca si camin cultural.

In anul 1914 a fost construit corul, care a fost sfintit intr-un cadru festiv la 21 aprilie 1918. Un alt obiect de arta din biserica este frumoasa orga clasica, adusa in 1937, dar serios avariata in anul 1944, in timpul razboiului. Datorita stradaniei pr. Iulian-Eugen Kropp, orga a fost restaurata in perioada 1997-1998, iar in timpul pelerinajului persoanelor consacrate din ziua de 3 octombrie 1998, episcopul Petru Gherghel a sfintit noua orga.

Pelerinajul la Sanctuarul Marian din Cacica organizat in perioada 14-15 august (Sarbatoarea Sf. Marii) este considerat a fi cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova, la el participand mai multi episcopi din Romania si din strainatate, zeci de preoti si zeci de mii de pelerini din Moldova, dar si din alte zone ale tarii sau din strainatate. Pana in anul 1949, a circulat o garnitura de tren pe ruta Viena – Cacica.

Vezi si Misterioasa biserica unde vin anual mii de turisti din Romania si Europa – VIDEO 

La 15 august 1996, biserica din Cacica a fost declarata sanctuar diecezan, apoi prin decretul episcopal al PS Petru Gherghel din 15 august 1997, cu acordul Conferintei Episcopilor Catolici din Romania si in prezenta nuntiului apostolic Janusz Bolonek, Sanctuarul din Cacica a fost declarat si recunoscut ca „Sanctuar national”.

In Anul Jubiliar 2000, ca urmare a cererii din 17 ianuarie 2000 a episcopului Petru Gherghel, biserica sanctuarului a primit titlul de „Basilica Minor”, titlu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea la 14 martie 2000 prin Congregatia pentru Cultul Divin si Disciplina Sacramentelor si proclamat oficial la Liturghia solemna din 15 august acelasi an de catre cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Papei, inconjurat de numerosi episcopi si preoti din tara si din strainatate si in fata unui numar impresionant de pelerini. 

Din toamna anului 2001, administrarea sanctuarului a fost incredintata Provinciei Franciscane „Sf. Iosif” a Fratilor Minori Conventuali.

La 15 august 2010, cu prilejul aniversarii a 10 ani de cand sanctuarul marian de la Cacica a fost ridicat la rangul de Basilica Minor, in fata bisericii romano-catolice a fost amenajata o piata si a fost dezvelita o statuie a Papei Ioan Paul al II-lea. Monumentul a fost dezvelit de catre primatul emerit al Poloniei, arhiepiscopul de Gniezno, Henryk Józef Muszyński si de episcopul Petru Gherghel. 

In anul 2009, Parohia romano-catolica din Cacica avea in asistenta spirituala 170 de familii de polonezi, cu 415 credinciosi. 

Liturghiile oficiate la Cacica sunt celebrate in limbile romana, poloneza, germana si maghiara. Printre pelerinii de seama participanti la Cacica au fost urmatorii: cardinalul Luigi Poggi (2000), cardinalul Giovanni Battista Re, prefect al Congregatiei pentru Episcopi (2003), arhiepiscopul Henryk Józef Muszyński de Gniezno, primat emerit al Poloniei (2010), arhiepiscopul Ioan Robu din Bucuresti, arhiepiscopul György Jakubinyi de Alba-Iulia, nuntiul apostolic Jean-Claude Périsset, episcopul Petru Gherghel de Iasi, episcopul Anton Cosa de Chisinau, episcopul Mihaly Mayer de Pecs (Ungaria), episcopul auxiliar Aurel Perca de Iasi, episcopul auxiliar Cornel Damian de Bucuresti, episcopul auxiliar Marian Blazej Kruszylowicz de Szczecin-Kamien (Polonia).

Biserica a fost construita in stil neogotic in cruciera, dupa un proiect din Polonia. Ea este realizata din piatra cioplita si caramida rosie presata, fiind acoperita cu eternit. Edificiul are 40 m lungime, 23 m latime, 14 m inaltimea interioara si 50 m inaltimea turnului. De asemenea, are multe ornamente din piatra, galeria la inaltimea de 30 de metri si patru colturi inalte de 21-25 m. Deasupra intrarii in biserica, este amplasat in fereastra mare de la cor un crucifix din piatra pe care se afla Isus Cristos, iar in timpan, gravat in piatra, anul sfintirii (1904) si monograma aurita a Mariei cu inscrisul in limba poloneza: „O, Maryo, bez grzechu poczęta módl się za nami” (in romana „O, Marie, neprihanit zamislita, roaga-te pentru noi”). Pe turla este montat, la inaltimea de 30 m, un balcon circular, sustinut pe zidurile turlei de numeroase coloane din piatra terminate in forma de turnulete, redand parca forma unor capele. In turla bisericii se afla patru clopote.

Biserica adaposteste importante lucrari de arta. De o rara frumusete sunt vitraliile situate in cele 5 ferestre ale prezbiteriului si care reprezinta cele cinci mistere de slava ale Rozariului Maicii Domnului, precum si cele doua ferestre uriase laterale din navele transversale, din sticla colorata.

Iconostasul este realizat din lemn de tei de o firma austriaca. El a fost curatat in anul 2010 pentru prima data in istoria de 106 ani a lacasului de cult. In biserica au mai fost amenajate doua altare laterale; unul inchinat Sfantului Iosif, iar celalalt Sfintei Varvara, patroana minerilor. Interiorul bisericii a fost amenajat mai tarziu, o parte a mobilierului si usile principale fiind din stejar sculptat. Altarele si statuetele au fost realizate din lemn de tei sculptat de catre celebra firma „Stuflesser” din Tirol, fiind pictate in culori in ulei si aurite. Amvonul bisericii este impunator, el culminand cu figura lui „Isus, Bunul Pastor”. In prezbiteriu, pe un perete lateral, se afla o vitrina cu peste 100 de obiecte votive din aur si argint, de diferite marimi, ce reprezinta figuri umane in rugaciune, brate si picioare, dar cele mai multe sunt inimi, ochi ce plang, cruciulite s.a., depuse aici ca recunostinta de catre pelerini.

Dupa inundatiile din 1908, cand s-a consolidat terenul din spatele bisericii, unde s-a construit un zid de sprijin si Grota Lourdes, s-au efectuat o serie de reamenajari in biserica. Astfel, altarele laterale, provizorii pana atunci, au fost inlocuite cu altele noi, sculptate in lemn de tei, pictate si aurite. Altarul din dreapta reprezinta „Pieta” si dateaza din 1910, iar cel din stanga o reprezinta pe Preasfanta Fecioara Maria ca „Regina Cerului si a Pamantului”. Icoana reprezentand-o pe Sfanta Fecioara Maria cu Pruncul in brate (Madona Neagra) se afla in altarul principal.

In anul 1914 a fost construit corul, care a fost sfintit intr-un cadru festiv la 21 aprilie 1918. Un alt obiect de arta din biserica este frumoasa orga clasica, adusa in 1937, dar serios avariata in anul 1944, in timpul razboiului. Datorita stradaniei pr. Iulian-Eugen Kropp, orga a fost restaurata in perioada 1997-1998, iar in timpul pelerinajului persoanelor consacrate din ziua de 3 octombrie 1998, PS Petru Gherghel a sfintit noua orga.

De asemenea, merita mentionat un candelabru mare, care dateaza din 1907, precum si statiunile „Caii Sfintei Cruci”, executate din ghips. Biserica nu a fost pictata in interior, din cauza situatiei materiale precare a comunitatii.

In biserica se afla amplasate mai multe placi de marmura:

pe o placa de marmura alba aflata pe peretele stang al prezbiteriului se afla urmatoarea inscriptie: „De pie memorie. Preot Henryk Wóchowski, nascut in 1881 in Polonia, a activat intre anii 1906-1946, a decedat la 26-03-1946. Preot Ion Partac, nascut in 1927, a fost paroh intre anii 1979-1996, a decedat la 18-04-1996.”

pe o placa de marmura alba aflata in dreapta intrarii sunt scrise numele preotilor parohi care au activat la Cacica. Numele unora dintre ei contin greseli.

o alta placa de marmura alba se afla pe peretele din dreapta al pridvorului. Ea contine urmatoarea inscriptie: „Papa Ioan Paul al II-lea, in anul jubiliar 2000, la 14 martie, a declarat biserica sanctuarului din Cacica BASILICA MINOR act proclamat in ziua hramului si a pelerinajului din data de 15 august.”

Icoana reprezentand-o pe Sfanta Fecioara Maria cu Pruncul in brate (Madona Neagra) se afla in altarul principal. Ea este o copie a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului „Madona Neagra” de la Częstochowa (Silezia) si se presupune ca a fost pictata la inceputul secolului al XVII-lea. Icoana a fost adusa in anul 1809 de la o biserica armeano-catolica din Stanislawow (Polonia), cand s-a sfintit prima biserica la Cacica.

Vezi si 25 de locuri de vizitat in Romania, potrivit unui ghid turistic american 

Icoana este pictata pe panza, innegrita de timp, cu dimensiunile de 86×60 cm si e acoperita cu lemn sculptat, aurit si argintat, ramanand vizibil pictate numai mainile si fetele. In acest tablou, Preasfanta Fecioara Maria il tine in brate pe Pruncul Isus si are indreptata mana dreapta spre Isus, ca si cum ar spune: „Faceti tot ce el va zice!” Pruncul strange la piept cu mana stanga o carte, iar dreapta o are ridicata in semn de binecuvantare. Atat Isus, cat si Sfanta Fecioara Maria, poarta pe cap coroane regesti, cu stele. 

O marturie scrisa de la sfintirea bisericii mentioneaza momentul asezarii icoanei in noua biserica: „Emotionant a fost momentul in care, dupa ceremoniile de sfintire a bisericii, Excelenta sa arhiepiscopul a adus cu mainile sale proprii din capela icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, asezand-o pe altarul principal, iar de aici cu ea a binecuvantat multimea. Nu a existat nici unul care sa nu fi varsat lacrimi de emotie, cand Maica Domnului multumea tuturor pentru noul ei lacas. Apoi icoana a fost asezata pe altarul principal, pe care Regina cerului si-a luat locul cuvenit langa Isus Cristos, prezent in preasfantul sacrament”. 

In perioada septembrie 2009 – august 2010 icoana a fost restaurata. Prima parte a lucrarilor de restaurare a avut loc la Palatul Culturii din Iasi. In mai 2010, icoana a fost dusa la un bijutier specializat din Częstochowa, unde a fost curatata, iar coroana si mantia Fecioarei refacute, din aur alb si galben. La inceputul lui august 2010, cu o saptamana inainte de hram, pictura restaurata a fost adusa din Polonia de catre o delegatie din care au facut parte: PS Petru Gherghel, pr. Romuald Bulai, pr. Marius-Stanislav Bucevski, pr. Emil Robu si Ghervazen Longher, deputat in Parlamentul Romaniei ca reprezentant al comunitatii polonezilor. Icoana a fost dezvelita la 14 august 2010 in prezenta IPS Iosif Henryk Muszynski, arhiepiscop de Gniezno, primat emerit al Poloniei, o delegatie a preotilor paulini din Czestochowa, formata din trei persoane, care au restaurat copia icoanei, PS Anton Cosa, episcop de Chisinau, PS Petru Gherghel si PS Aurel Perca. 

De asemenea, un interes deosebit prezinta si „Grota Lourdes” de langa biserica, aceasta fiind o reprezentare a celei din Franta. Ca urmare a faptului ca zidurile bisericii erau amenintate de apasarea versantului care alunecase in partea din spate a lacasului de cult, a fost necesara efectuarea de lucrari de consolidare a zidurilor. La inceputul anului 1908, in mijlocul zidurilor de consolidare construite in spatele bisericii a fost construita o grota din bucati de stanca in cinstea Maicii Domnului de la Lourdes.

Dupa aproape 30 de ani, preotul paroh Henryk Wochowski a decis sa construiasca o grota noua, de data aceasta mai in adancime. Deoarece in urma precipitatiilor, zidul de gresie se sfarama si se dovedise nerezistent la intemperii, grota a fost adancita considerabil si inconjurata, in ambele parti, de galerii care aveau rolul de a servi pelerinilor veniti la hram ca loc de spovada atunci cand ploua si ca loc pentru distribuirea Sfintei Impartasanii, in cazul in care vremea era nefavorabila..

In anul 1936, a fost finalizata constructia noii grote Lourdes, care a fost construita in stil neogotic, avand urmatoarele dimensiuni: adancimea, in forma de semiluna, este de 12 m, iar latimea si inaltimea de 5 m. De asemenea, si galeriile au fost construite in forma de semiluna, ele avand 60 m lungime, 3 m latime si 4 m inaltime. Pentru sustinerea intregului ansamblu au fost ridicate 20 de coloane din beton, care aveau si rolul de a infrumuseta grota. Enumerarea cantitatii de materiale folosite poate oferi o marturie a dimensiunilor grotei si a galeriilor: 3 vagoane intregi de ciment, 2 vagoane de var, 100 metri patrati de pietre in afara de materialele de la vechea grota si cel putin 1.500 kg bare de fier.

In grota s-a amenajat, inca incepand din anul 1908, un altar din piatra masiva pentru a servi la oficierea Sfintei Liturghii in timpul pelerinajelor credinciosilor de diferite nationalitati. Dupa doi ani, au fost amplasate aici statuetele Preasfintei Fecioare Maria si a Sf. Bernadeta Soubirous (cea careia i s-a aratat in anul 1858 Sfanta Fecioara Maria in localitatea franceza Lourdes), executate din ghips, probabil de un credincios ortodox, locuitor al unui sat din apropiere. Dupa cum scris pr. Wojciech Grabowski, in scrisoarea catre Preotul Vizitator: „noile statui din grota nu sunt prea artistice, dar sunt cu gust si nu socheaza”. Legenda spune ca statueta a fost adusa odata in biserica, dar a doua zi dimineata a fost gasita inapoi in grota.

In seara zilei de 14 august 2010 a fost binecuvantat un altar nou in Grota Lourdes. 

In grota, pe langa altar si locurile amenajate pentru spovada, exista in partea dreapta si o fantana cu apa considerata tamaduitoare, pe care pelerinii o folosesc cu multa credinta pentru binecuvantarea lor si a gospodariilor lor. In partea stanga s-a amenajat un loc special pentru aprinderea de lumanari, obicei inspirat din religiozitatea ortodoxa.

Cu prilejul hramului Adormirii Maicii Domnului, in grota sunt oficiate doua liturghii in limbile maghiara si germana.

La 15 august 2010, cu prilejul aniversarii a 10 ani de cand sanctuarul marian de la Cacica a fost ridicat la rangul de Basilica Minor, in fata bisericii romano-catolice a fost amenajata o piata si a fost dezvelita o statuie a Papei Ioan Paul al II-lea. Piatra de temelie a pietei fusese sfintita la 15 august 2007 de catre episcopul Petru Gherghel. 

Monumentul a fost dezvelit de catre primatul emerit al Poloniei, arhiepiscopul de Gniezno, Henryk Józef Muszyński si de episcopul Petru Gherghel. La acest eveniment au mai participat episcopii Aurel Perca, Cornel Damian si Anton Cosa, eurodeputatul Bogdan Marcinkiewicz, presedintele regiunii Rybnick, Damian Mrowiec, primarul localitatii Rybnic, Wieslaw Janiszewski, reprezentantul Parlamentului polonez, deputatul Henryk Siedlaczek, precum si oficialitati locale. Cu acest prilej, episcopul Gherghel a spus urmatoarele: „Azi se implineste aici un vis, o dorinta a sfantului parinte Papa Ioan Paul al II-lea de a ajunge la Cacica. Dorinta si-a manifestat-o de multe ori, iar asteptarea noastra a fost indelungata”. 

Statuia Papei Ioan Paul al II-lea este din bronz, are o inaltime de 2,2 metri si o greutate de 800 kg. Ea a fost realizata de o artista poloneza si donata comunitatii din Cacica, de comunitatea din Rybnick (Voievodatul Silezia) cu care comuna suceveana este infratita. Pe spatele soclului se afla o placa de bronz cu urmatoarea inscriptie in limba poloneza: „Mieszkancom gminy Kaczyka w dowód przyjażni powiat Rybnicki i gminy Czerwionka-Leszczyny, Gaszowice, Jejkowice, Lyski, Świerklany. Cacica 15.08.2010”, a carei traducere in limba romana este urmatoarea: „Locuitorilor comunei Cacica in semn de prietenie din partea regiunii (powiatului) Rybnick si a comunelor Czerwionka-Leszczyny, Gaszowice, Jejkowice, Lyski, Świerklany. Cacica 15.08.2010”.