Avocatul Cătălin Dancu face praf dosarul DNA în care şi-a apărat clientul, solicitând poliţiei informaţii despre permisul auto al clientului

Avocatul Cătălin Dancu – fost consul general al României la New York – a fost prezent miercuri, 23 octombrie 2024, la interviurile Asociaţiei Lumea Justiţiei, unde a demontat pas cu pas dosarul pe care Direcţia Naţională Anticorupţie l-a deschis împotriva lui. Precizăm că este o speţă în care un parchet incriminează un avocat pentru simplul fapt că şi-a făcut meseria. Practic, asistăm la o reeditare a cazului „Robert Roşu”.

Este vorba despre cauza în care procurorul DNA Clement-Mihai Resmerita îl acuză pe maestrul Dancu că a instigat un poliţist (subcomisarul George-Cristian Mirica de la Brigada Autostrăzi din cadrul IGPR, inculpat în acelaşi dosar) să acceseze bazele de date ale poliţiei, astfel încât avocatul să verifice dacă un client al său are sau nu permisul de conducere suspendat, conform luju.ro.

Stirile PROTV

Ce spunea Gabriel Cotabiță înainte să moară: ”N-am ce să regret, pentru că, dacă aș regreta ceva, l-aș mânia pe Dumnezeu”

RomaniaTV

Ronald Gavril face dezvăluiri intime din relaţia cu Anamaria Prodan. Ăsta este marele secret al impresarei!

Dancu: informaţia nu a fost furnizată „fără drept”

În interviul acordat senior editorului Luju Răzvan Savaliuc, avocatul Cătălin Dancu a explicat că i-a cerut poliţistului aceste informaţii în cadrul dosarului în care îl reprezintă pe client în baza unei împuterniciri avocaţiale – o cauză privind contestarea măsurii de suspendare a permisului auto (vezi facsimile 1 şi 2). Aşadar, această solicitare a fost făcută cu drept, nicidecum fără drept, aşa cum pretinde parchetul anticorupţie, a adăugat avocatul.

Maestrul Dancu a declarat pentru Lumea Justiţiei nu doar că demersul lui de a-i solicita poliţistului date despre permisul de conducere al propriului client a fost un demers legitim (având în vedere ca respectiva informaţie era necesară în cadrul unui dosar aflat pe rolul unei instante), dar şi că aşa-zisa instigare despre care vorbeşte procurorul DNA Mihai Resmerita nu există. Motivul este unul simplu: poliţistul contactat de avocat (subcomisarul George Mirica) nu a accesat personal bazele de date pentru identificarea informaţiei cerute, ci la rândul lui a trimis solicitarea mai departe către IPJ Olt. Or, niciunde în legislaţia penală nu există infracţiunea de „instigare la instigare”, a mai explicat avocatul Cătălin Dancu în interviul acordat Asociaţiei Lumea Justiţiei.

Încă o sifonare de informaţii

Totodata, maestrul Dancu a denuntat felul in care Directia Nationala Anticoruptie a procedat cu privire la persoana sa: desi in comunicatul dat publicitatii luni, 21 octombrie 2024, DNA nu il mentioneaza nominal pe avocat (click aici pentru a citi), in aceeasi zi de luni intreaga presa a publicat numele lui Catalin Dancu. Precizam ca o actiune asemanatoare a DNA fata de o persoana publica a avut loc saptamana trecuta (la 17 octombrie), cand acelasi parchet anticoruptie a scurs in mass media nu doar numele fostului ministru al Sanatatii Nelu Tataru (vizat de un dosar DNA), ci si imagini de la perchezitiile efectuate in cabinetul lui Tataru de la Spitalul Municipal Husi. Evident: toata aceasta operatiune a DNA impotriva fostului ministru a avut loc cu ore intregi inainte ca dosarul lui Nelu Tataru sa fie trimis la Parlament, pentru cererea de ridicare a imunitatii.

Procurorul nu s-a trecut cu numele complet în rechizitoriu

Menţionăm că rechizitoriul nr. 114/2/P/2024 al procurorului Clement-Mihai Resmerita a fost confirmat de către şeful Secţiei a II-a de la DNA Central, procurorul Ionuţ Ardeleanu. De asemenea, remarcăm că procurorul de caz şi-a trecut pe actul de acuzare doar prenumele Mihai, nu şi prenumele Clement. Oare ce nu-i convine? Ne punem această întrebare, în condiţiile în care magistraţii sunt trecuţi cu numele complet în actele oficiale – fie că vorbim despre decretele prezidenţiale, hotărâri ale CSM, dosare ale parchetelor şi instanţelor etc.

Încheiem, întrebându-ne dacă organizaţiile profesionale ale avocaţilor vor lua atitudine în fata dosarului pe care DNA l-a deschis împotriva confratelui Cătălin Dancu, aşa cum au făcut, de exemplu, în cazul avocatului Robert Roşu, a cărui condamnare nedreaptă dispusă de „Completul negru” de la ICCJ a provocat proteste masive la nivel naţional.

Redam principalele afirmaţii ale maestrului Dancu (vezi video):

„Toţi ştim că nu e de competenta DNA (n.r. un asemenea dosar, în care inculpatul este avocat), dar nu sună frumos în spaţiul public un dosar în care un avocat de statutul şi notorietatea mea să fie trimis de Parchetul regulat al Curţii de Apel Bucureşti – cum e normal. Şi atunci a profitat de Statutul poliţistului şi de problemele poliţistului din acest dosar şi în mod evident a refuzat să disjungă situaţia cauzei mele de a acestui poliţist şi să mă trimită unde era normal să mă trimită (la parchetul curţii de apel), preferând să se împăuneze cu acest nume al meu şi să creadă că, vai, uite, am reuşit un caz de mare succes, pentru că un avocat, în exercitarea legală a drepturilor sale, a avut tupeul să solicite o verificare a clientului în sistem, pentru a se vedea dacă omul are dreptul să conducă sau să nu conducă.

De altfel, pentru faptul că nu e vorba de o încălcare a legislaţiei privind accesul la date confidenţiale (date nedestinate publicului) stă şi dovada că poliţistul primise din partea mea nu numai împuternicirea avocaţială pe care a arătat-o şi diligenţele oficiale, ci întregul dosar al instanţei (n.r. care reducea perioada de suspendare a permisului), tocmai ca să-i transmit omului (chiar prieten fiindu-mi) toată liniştea legală că ceea ce-i cer nu-i cer ca un favor – cum mi-a scris procurorul în rechizitorul: că i-am cerut un favor… Nu. Faptul că cer ca avocat – cu toată documentaţia – un drept de informare vizavi de clientul meu nu e un favor; e un drept.

Ceea ce nu spune procurorul (şi o să se vadă în cadrul procesului) este că poliţiştii care au accesat (n.r. sistemul)… El n-a accesat. Ideea interesantă este că eu l-am instigat să acceseze o bază de date pentru informaţii nepublice. Numai că el n-a făcut lucrul ăsta. S-a dus la un alt coleg şi, la rândul lui, chipurile, l-a instigat pe acel coleg să-i dea această informaţie legată de clientul meu. Poliţistul cu care am vorbit avea dreptul să acceseze (n.r. sistemul). Informaţia nu era din categoria informaţiilor nepublice.

Cu tot regretul, rog pe cei din presă care sunt interesaţi de subiect să retracteze ideea: ‘Catalin Dancu a cerut acces la informaţii secrete’. Nu există aşa ceva. În dosarul ăsta nu e nicio informaţie secretă. Nu confundăm informaţiile secrete cu informaţii clasificate.

Ei (n.r. cei de la DNA) au un anume obicei de a face acest dublu joc: întâi dau un comunicat şi după aceea, sifonează informaţii din dosar pe alte căi.

Nu sunt informaţii secrete. Nu avem informaţii clasificate. Nu avem date nepublice, pentru că eu nu i-am solicitat decât poliţistului (ca urmare a refuzului nejustificat al autorităţilor brigăzii rutiere de a mă informa în legătură cu diligentele mele) să nu se întâmple vreo nenorocire că omul ăsta să conducă pe drumurile publice.

Deci fapta penală este că mi-am permis să-l rog (n.r. pe poliţist), în baza mandatului de avocat. Poliţistul a primit toate documentele prealabile solicitării diligente. I-am trimis tot dosarul, ca să nu aibă omul nicio temere.

Un alt element de eroare pe care lumea trebuie să-l înţeleagă este simplu: eu, în 31 de ani de carieră, mi-am respectat şi reputaţia, şi statutul, şi conduita mea faţă de colegi judecători, procurori – lucrul pe care o să-l fac până o să termin munca asta. Nu aveam nevoie de favoruri (cum spune domnul procuror în dosar), pentru că chestiunea asta nu era o problemă care mă câştiga pe mine. În cel mai clar lucru, lipsa de răspuns al autorităţilor faţă de situaţia băiatului asta care era în dosar m-a determinat să îi cer lucrul ăsta trimiţându-i toată documentaţia, tocmai în speranţa că va accelera un răspuns al autorităţilor.

Spune procurorul că nu putea să se ducă cu dosarul pe alineatul 1. Şi atunci, l-a pus pe alineatul 2 (‘fara drept’). E greşit: n-am acţionat pe sintagma ‘fara drept’. Dreptul aveam s-o fac.

Nu întreabă nimeni ce urmăresc să câştig eu, de acum un an şi şase luni, din perspectiva unei instigări la o faptă pe care poliţistul n-o comite. Pentru că el n-a accesat baza de date. Atenţie: la rândul lui, poliţistul instiga. Deci avem o infracţiune de instigare la instigare. Eu n-am auzit aşa ceva în 31 de ani de carieră. Acuma, fiecare a făcut şcoala în moduri diferite. Am încercat să-i explic (n.r. procurorului).

În dosar, se mai află două persoane (din care una publică), tot clienţi de-ai mei, care au primit aceeaşi situaţie în dosarele pe care le-am instrumentat în instanţă. Le-am adus şi pe alea ca probă că am făcut diligentele similare. Pentru alea nu sunt trimis în judecată.

Raţiunea este simplă: alţi inculpaţi din acest dosar, care n-au legătură cu mine, au apelat la serviciile poliţistului fără a fi avocaţi. Acolo e mai grav. Au apelat ca persoane fizice. Ăia sunt scoşi din cauza, pleacă, se dispune neinceperea urmăririi penale, pentru că ei nu prezintă interes public şi urmările faptelor lor nu sunt grave. Interesul public e numele şi statutul meu: fost consul general, avocat celebru care a creat atâtea probleme DNA-ului în multe dosare…

N-am nimic cu DNĂ, ca instituţie: îşi fac treaba, au multe dosare pentru care merită aplaudaţi… Dar persoana celui care care şi-a pus semnătură pe un asemenea rechizitoriu, din punctul meu de vedere, reprezintă o mare problemă profesională pentru că, contrar practicii, mulţi judecători… Şi chiar judecătorul Udroiu (care acum e la Curtea Supremă) a arătat foarte clar că nu poate să existe o infracţiune de instigare la un acces de genul ăsta dacă autorul nu face lucrul ăsta. Poliţiştii care au accesat sistemul (autorii) sunt martori în dosar.

Ferească Dumnezeu: orice avocat, dacă încearcă, în virtutea mandatului şi a diligentelor dintr-un dosar, să solicite chiar telefonic dacă clientul lui are dreptul de a conduce sau dacă clientul are permisul de conducere la poliţie.

Cei care mă reprezintă şi eu, personal, am încercat să-i arătăm (n.r. procurorului DNA Mihai Resmerita) eroarea de interpretare a legii. E posibil ca, cu experienţa noastră în alte dosare sau în modul în care eu, reprezentând clienţi, am câştigat dosare care l-au privit (n.r. pe Resmerita), să creeze un ego, un orgoliu care să justifice autoritatea de procuror. Pentru că atunci când l-am întrebat concret: ‘Ce ai cu mine? De ce faci toate lucrurile astea, în condiţiile în care tu ştii că eu n-am nicio treabă cu activităţile poliţistului?’, a a avut răspunsul: ‘Cum să las eu să nu fii sancţionat? Tu, ca avocat, trebuia să înţelegi, să cunoşti… Tu ai alt rafinament de a înţelege cum se întâmplă lucrurile astea’… Adică m-a băgat în nişte filosofii absolut penibile şi am înţeles, de fapt, că e doar o problemă a lui de carieră.

Se dovedeşte clar că standardul lui (n.r. al procurorului) de evaluare este împotriva mea, că atac la persoana mea, pentru că acele persoane fizice care au comis aceeaşi infracţiune presupus comisă de mine fată de de acelaşi poliţist sunt scoşi din cauza, pentru că nu reprezintă o problemă de interes public şi nu prezintă urmări grave. Dar când l-am întrebat (n.r. pe procuror) ce urmări grave am generat eu acum un an şi şase luni vizavi de dreptul meu de a cere o informaţie legală, a tăcut din gură. Deci aceasta dovedeşte faptul că el nu a respectat standardul de imparţialitate. Ce n-a înţeles dansul şi mulţi nu înţeleg: când eşti numit într o funcţie diplomatică de un asemenea rang, când eşti agreat şi numit ambasador al României în statul Israel şi eşti supus unor verificări de la cele mai înalte structuri (ştim toţi), când deţin ORNISS dintre cele mai înalte grade de calificare înseamnă că dacă eu aş fi cunoscut că este o informaţie secretă, o ceream în autorizare, făceam diligentele, mi se spunea că informaţia privind permisul clientului meu e o informaţie nepublica. În condiţiile în care în toate dosarele în care eu am lucrat pe informaţii de acest gen, cunoscând importanta structurii, eu am utilizat acest drept de acces numai în cauze, respectând legea. Cunoscându-mi trecutul (pedigree-ul), faptul că ştiam bine diferenţa dintre o informaţie publică şi una nepublica, cum să vii să-mi spui că eu instig un poliţist care, având acces legal, n-o face el (n.r. nu accesează informaţia)? O face altcineva.

Ce spun ceilalţi doi colegi poliţişti care au făcut accesul? Unul habar n-are cine e Dancu. Doi: în mod legal am făcut accesul.

Dacă un avocat va suna şi vă întreabă în legătură cu clientul lui, aia e informaţie publică. Nepublica e dacă eu ceream: ‘Vreau să ştiu situaţia de permis a lui Răzvan Savaliuc’. În ce bază? ‘Asa, între noi, te rog eu: zi şi mie dacă are voie să nu conducă sau să conduca’. Atunci, da, într-adevăr, eu nu aveam niciun drept să solicit. Ai sintagma ‘fara drept’ pentru datele şi informaţiile despre permisul tău sau despre oricine altcineva, dar nu ale clientului meu, pe care îl am sub mandat. Poliţistul spune: ‘Daca ne sună avocaţii şi ne dovedesc că au calitate oficială (ca în orice dosar), normal că le spunem dacă clientul lor poate să conducă sau nu’. Ce credeţi că spune poliţistul în declaraţie? ‘E adevărat: a avut dreptate domnul Dancu. Din eroare, noi n-am procesat în baza de date situaţia clientului lor’.

Am făcut acest demers cu rugămintea sa facă solicitarea către (n.r. IPJ) Olt. Era altceva dacă solicităm că diligentele să fie făcute în cu totul alt cadru (informaţii clasificate, informaţii de Interpol, informaţii de persoane urmărite) în cazul aice era informaţie publică.

Colegii avocaţi care ne urmăresc trebuie să înţeleagă că chiar şi în limitele noastre de reprezentare, un gest de a cere pentru clienţii noştri o informaţie care pentru client nu are caracter secret (privind dreptul lui de a conduce) este interpretat eronat de un procuror (indiferent cum îl cheamă), în ideea că noi instigam în vederea comiterii unei infracţiuni pentru care nu înţeleg scopul.

Am toată conştiinţa şi liniştea sufletească că n-am încălcat legea. N-am făcut-o niciodată. Îmi respect prea mult valoarea mea. Şi sper din suflet că completul să reuşească cât se poate de repede că această situaţie a nevinovăţiei să fie rezolvată”, conform luju.ro.