Au trecut prin operații pentru a deveni roboți! Transpirând, tremurând și fiind speriată, Susanna Cappellaro își strângea dinții în timp ce „chirurgul” care urma să o transforme într-un cyborg real spunea: „Tot ce facem în această clinică doare”.
Operația era o întoarcere bruscă pentru actrița de 48 de ani din Londra, care își văzuse soțul trecând printr-o călătorie chinuitoare „pentru a deveni tehnologie”, călătorie ce i-a dus la marginea divorțului. Bărbatul, în vârstă de 59 de ani, care avusese multiple răni și fiind incapabil să o îmbrățișeze devenise și narcisit.
Au trecut prin operații pentru a deveni roboți
Călătoria sa spre a deveni cyborg a început în 2016, când a avut două tije de titan introduse în piept pentru a atașa un dispozitiv North Sense de 280 de lire, care îl transforma într-o „busolă umană”.
Tehnologia vibrează de fiecare dată când Scott se afla cu fața spre nord, însă aceasta a adus și o serie de efecte negative, așa cum este dezvăluit în noul documentar „My Husband, The Cyborg”, care va fi disponibil pe Apple TV de Ziua Îndrăgostiților. Uimitor, Susanna a devenit și ea cyborg, după ce i s-a inserat un magnet în deget pentru a simți câmpul magnetic, a respinge obiectele metalice și a ridica lucruri precum agrafele.
Într-un interviu, cuplul povestește întreaga lor călătorie, inclusiv presiunea care aproape că le-a distrus căsnicia, reacțiile șocate ale oamenilor și cum au reușit să ocolească securitatea din aeroport de mai multe ori.
„Niciodată, niciodată, niciodată,” spune Susanna, atunci când este întrebată dacă și-ar fi imaginat vreodată să devină și ea cyborg, înainte de a recunoaște că intervenția chirurgicală dureroasă a făcut-o să se simtă „mai aproape” de soțul ei.
„Am simțit că aveam amândoi un secret, ca o superputere, pentru că puteam simți ceva ce alții nu puteau și percepeam lumea diferit cu acest simț suplimentar”, a continuat ea.
Prima operație a lui Scott pentru a deveni cyborg, care se temea de ace, a avut loc în 2016, când i-au fost inserate două tije metalice sub piele pentru a acționa ca „ancoră” pentru dispozitivul North Sense, pe care l-a co-inventat.
Corpul îi simțea unde este Nordul
Șeful Warner Music Group, din SUA, a explicat că își dorea să „devină tehnologie, nu să folosească tehnologia” și să își ofere un „simț mai complet al lumii” prin simțirea câmpului electromagnetic al Pământului.
„Stimulatorii cardiaci sunt complet normalizați, dar ghici ce, ești un cyborg dacă ai un stimulator cardiac. A avea un genunchi sau un șold de titan, un implant cohlear sau un stimulator cardiac nu este ceva ciudat sau neobișnuit, așa că de ce ar trebui să fie asta? Acum câteva decenii, iPhone-urile, apelurile video, toată tehnologia asta erau lucruri din science fiction, iar acum toată lumea are unul sau le folosește, este normal”, a spus el.
După ce și-a atașat dispozitivul North Sense, Scott se rotește vesel într-un cerc, arătând într-o direcție de fiecare dată când pieptul îi vibrează și proclamă: „Este un dans nebun al nordului.”
Deși l-a ajutat să interacționeze cu lumea într-un mod diferit, fiind capabil să simtă instinctiv care este direcția nordului, aceasta a avut un preț. Scott a avut dificultăți în a se îmbrăca, nu mai putea să îmbrățișeze într-un mod normal și suferea constant din cauza frustrării, furiei și durerii cauzate de modul în care era atașat dispozitivul.
„Au fost ani de durere. Nu a existat niciun moment când nu mă durea. Așa că era întotdeauna dureros fizic. Probabil că a avut un impact asupra relației noastre și pentru că eram mereu în durere și mereu frustrat, și asta nu este un loc plăcut în care să fii. Privind înapoi, probabil că a preluat mult mai mult din viața mea decât credeam la momentul respectiv… era durerea, procedurile, sângera și se exuda tot timpul. Întreaga zonă era atât de dureroasă tot timpul încât făcea ca orice contact intim, chiar și o îmbrățișare, să fie foarte dureros. Nu puteam să o fac. Odată, cineva mi-a apucat mâna și m-a tras într-o mare îmbrățișare, foarte brusc, și s-a lovit de pieptul meu. M-a făcut literalmente să plâng, era atât de necontrolabil”, a mai spus el.
Operația i-a afectat căsnicia
Focalizată pe noul său „simț”, Susanna se simțea din ce în ce mai izolată și se lupta cu lipsa de afecțiune fizică din partea soțului său. Italianul a spus că „adaugă un stropt de narcisism” personalității sale în documentar, ceea ce ea a respins și a făcut-o să se simtă „foarte speriată” pentru că „nu au fost niciodată mai deconectați”.
„M-am simțit puțin singură, puțin tristă și cred că asta se datorează faptului că nu mai primesc același contact fizic pe care îl primeam înainte”, a spus Susanna.
Scott a avut nevoie de mai multe intervenții pentru a reintroduce tijele în patru părți diferite ale toracelui său, pentru că corpul lui tot respingea metalul.
„Vedeți tot pieptul lui tăiat, era tot auto-provocat și nu ar fi renunțat pentru că era încăpățânat”, a afirmat Susanna.
În momentele de sinceritate, cuplul se ceartă, iar Susanna dezvăluie că se chinuie din cauza lipsei de conexiune cu soțul ei.
„Sunt îngrijorată pentru că, cu cât el merge mai departe pe acest drum, cu atât devine mai diferit față de mine, iar diferențele dintre noi în felul în care vedem lumea vor deveni din ce în ce mai mari. Sunt cu adevărat speriată că asta nu ne va face să rămânem împreună, decât dacă voi face și eu acea călătorie… pentru că din cauza cyborgismului lui, a adăugat un strat suplimentar la cheltuielile sale senzoriale”, a explicat ea.
Aceasta o determină pe Susanna să vorbească cu alte persoane care au dispozitivul North Sense și să participe la o „petrecere de implantare” în Stockholm, Suedia, unde persoanele „intră oameni și ies cyborgi”. Ea l-a întâlnit și pe Kevin Warwick, care, alături de soția sa Irena, au devenit „primul cuplu de cyborgi” după ce și-au conectat sistemele nervoase electronic pentru 24 de ore în 2002.
Nu sunt singurii care au trecut prin acest proces
După ce și-au inserat microcipuri în brațe, au realizat un sistem prin care, atunci când ea își strângea mâna, profesorul născut în Coventry „simțea o pulsație”, pe care o descria ca fiind „foarte intimă” și care îi făcea să „se simtă foarte aproape, ca și cum am avea o relație mai specială”.
Cu patru ani mai devreme, Kevin, poreclit „Căpitanul Cyborg”, își implantase un cip de mărimea unei monede, care îi permitea să deschidă uși și să aprindă lumini în universitatea în care lucra, doar mișcându-și brațul.
Aceste momente au contribuit la decizia lui Susanna de a-și insera un magnet mic în deget într-o operație extrem de dureroasă de 200 de lire.
„Am tremurat toată dimineața, eram atât de nervoasă și transpiram. Chiar cred că poate sunt nebună, nu știu. Este o chestie atât de mare pentru mine”, a spus ea.
Procedura a presupus introducerea unui ac gros adânc în degetul ei, iar apoi un magnet mic a fost forțat în gaura respectivă, care a fost apoi cusută.
„Îmi amintesc că mi-am deschis computerul și am simțit, ‘Oh, aici sunt magneți’ și la fel și pe telefonul meu. Este un truc fantastic pentru petreceri, mai ales dacă vrei să impresionezi oamenii beți. Plitele cu inducție au magneți foarte puternici, odată ce am pornit-o, mâna mea a mers direct spre ea. Am sărit înapoi. A fost destul de înfricoșător. Ceea ce înveți este existența unui lucru pe care alții nu îl pot vedea… Se simte destul de magic, poți înțelege intelectual un câmp magnetic, dar a-l simți acolo este foarte diferit”, a descris ea „noul ei simț”.
Acesta i-a permis lui Susanna să vadă cum tehnologia poate „îmbunătăți experiența noastră asupra lumii” și „să descoperim lucruri care sunt invizibile pentru simțurile noastre normale”. Scott i-a numit-o „pași mici” și mai târziu ne mărturisește că nu era entuziasmat de flirtul ei cu lumea cyborgilor. În documentar, Scott face o glumă: „Te-ai tăiat singură, de ce ai face așa ceva?”
Plănuiește să-și introduce încă un aparat
Spre sfârșitul filmului, Scott dezvăluie că a trebuit să îndepărteze North Sense, dar prezintă un nou prototip care arată ca un „clopoțel de vacă” și care ar necesita inserarea unei baterii sub piele.
„Dacă lași această bucată de tehnologie să interfereze cu interacțiunea mea cu tine, voi fi foarte supărată… Așa că, când vom face sex, o să se lovească constant de fața mea?”, a spus Susanna.
„Nu, nu constant. Noua versiune a North Sense nu a ajuns să fie realizată, spre ușurarea lui Susanna, care se temea că ar putea fi periculoasă și ar putea exploda. A fost un pas prea mare având în vedere tehnologia actuală, pentru că bateriile pot curge și exploda, iar asta reprezintă un risc dacă este în corpul tău”, a răspuns Scott.
„Mi s-a părut nebunesc. Mă întrebam de ce vre asta. Uneori, el exagerează. Este ca acei oameni care își fac selfie-uri lângă marginea unei prăpastii. Este periculos. Ești nebun?’”, a adăugat femeia.
De când documentarul s-a încheiat în 2021, Susanna a îndepărtat magnetul din degetul ei și inițial a fost citată cu o sumă de 9.000 de lire, deoarece era o operație privată.
„Nu am plătit aproape deloc acea sumă… Îl tratatez ca pe o intervenție chirurgicală adevărată. L-am scos pentru că am început să mă îngrijorez foarte mult. Ce mă fac dacă am nevoie de un RMN? Ce mă fac dacă am un accident? Poate că îl aveam de ceva vreme și se făcuse cam vechi”, a mai spus ea.
Scott nu a avut încă un alt dispozitiv, fiind incapabil să perfecționeze succesorul North Sense. Este mândru că a păstrat dispozitivul cel mai mult timp dintre cei 200 de oameni, în ciuda „durerii, sângelui și groazei”.
„Majoritatea oamenilor l-au purtat perioade foarte scurte și spuneau: ‘Este un coșmar. Nu mai pot face asta.’ Unii au rezistat doar câteva luni, nimeni nu l-a purtat ani și ani și ani, ca mine”, a adăugat el.
Simte că și-a pierdut unul dintre simțuri
Scott descrie procesul de scoatere ca fiind dureros, fiind ca și cum ar fi pierdut unul dintre simțurile sale. El compară cu atunci când oamenii își pierd simțul mirosului din cauza Covid.
„Nu pierzi nimic practic… dar viața este un pic mai palidă, nu atât de împlinită”, a declarat el.
Un lucru căruia Scott nu îi simte dorul este atenția pe care dispozitivul o atrăgea din partea celor care știau, inclusiv mama lui care striga „Ești nebun? Doamne, ai milă de mine!”. Apoi erau privirile curioase de fiecare dată când era fără tricou și, ocazional, alarmele de securitate ale aeroporturilor care se declanșau.
„Dacă ar fi să prindă pe cineva, te-ai gândi că ar fi omul cu electronice băgate în piept. Majoritatea aparatelor nu îl detectau, dar bețele metalice da. Paznicii chemau toți prietenii, zicând: ‘Ce-i asta? E nebunie.’ Mă gândeam că toți acei oameni stau la coadă, ar putea să întârzie la zborurile lor”, a explicat el.
Deși acum Scott mai are aparate introduse în corp, plănuiește să revină la cyborgism, crezând că acesta este viitorul, și menționează momente speciale, precum atunci când simțea vibrațiile dispozitivului în timp ce se afla în avion sau chiar când călătorea cu metroul din Londra.
„Este absolut nebunesc, te uiți pe harta metroului și arată drept, ca și cum ai merge pe o cale, dar când ești pe ea, se întoarce, se împletește, ia cotituri bruște. Nu ai niciun simț al locului în care te afli când ești pe el. Dar eu aveam un simț foarte puternic al modului în care ne mișcam acolo, nu este o linie dreaptă sub pământ și mi s-a părut fascinant”, și-a amintit bărbatul.
Au trecut prin operații pentru a deveni roboți, iar acestea au fost deosebit de dureroase, însă nu plănuiesc să se oprească.