Atenție! Informații cu un puternic impact emoțional! Așa arată o zi din viața unui autopsier! De 23 de ani lucrează la IML Iași, iar prin mâinile lui au trecut sute de cadavre

Meseria pe care o are acest ieșean pare desprinsă din filmele de groază. Puțini sunt cei care ar rezista să facă asta, însă pentru el totul a devenit o normalitate. De 23 de ani este autopsier, iar prin mâinile sale au trecut zeci de cadavre. S-a obișnuit cu tot ceea ce face și a discutat liber despre asta.

Institutul de Medicină Legală Iași. Acesta este locul în care se face zilnic diferența între viață și moarte, locul în care oamenii se împart în două categorii, locul care unora le dă fiori. Dimineață, puțin după ora 9:00. Cu pași apăsați și siguri coboară spre morgă. O nouă zi, noi cazuri, aceeași meserie: autopsier. De Cristian Popa stă legat un număr: 23. De 23 de ani, aproape în fiecare zi, „taie” cadavre. Oricât de dur ar suna asta, totul este cât se poate de real. Cristi, așa cum este cunoscut de toți angajații de la IML, a acceptat să vorbească despre meseria pe care o are de atâția ani. Chipul său nu spune nici pe departe că este autopsier, iar ușurința cu care vorbește despre ceea ce face în fiecare zi ar putea fi pentru unii stranie. Cristi a ajuns să lucreze la morgă, am putea spune, din întâmplare. În urmă cu 23 de ani avea un prieten care era autopsier. A discutat cu el și a participat la câteva necropsii. La un moment dat i s-a propus să se angajeze la morgă.

RomaniaTV

BOMBA BOMBELOR în showbiz! David Măruță se iubește cu fiica lui Nicolai Tand. Fiul Andrei, sărut pătimaș cu Ilona Tand, la mare / VIDEO

Observatornews.ro

EXCLUSIV. Reacţia lui Selly după ce un copil a fost îndemnat de un artist să sară de pe scenă, la Beach Please

„Acum vreo 23 de ani aveam un prieten care lucra la morgă. Îl am și acum și lucrează încă. Mi-a spus să îl ajut, iar la un moment dat m-a întrebat dacă nu vreau să mă angajez. Am acceptat”, a spus Cristi Popa. Acesta a fost începutul.

S-au schimbat multe, dar în același timp nimic

De atunci, viața pentru Cristi s-a schimbat. Doar pe plan profesional însă. Se spune că preotul ține minte primul copil botezat, chirurgul primul pacient operat, iar mecanicul prima mașină reparată. Cristi nu ține minte primul cadavru „tăiat”. Motivul? Nu a vrut niciodată se se gândească la asta.

„Nu țin minte care a fost primul. Nici nu vreau să țin minte. Vin la serviciu, iar când plec las totul în urmă. Nu iau cu mine nimic, șterg totul din minte. Am realizat că așa este cel mai bine”, a completat bărbatul.

În timp ce povestește, atinge cu grijă cadavrul unei femei. Autopsia a fost încheiată cu o zi înainte, iar cadavrul a fost scos pentru a fi îmbrăcat. Rudele urmează să să-l ridice. Când povestește această etapă, Cristi are parcă un alt ton. Un ton dictat parcă de suflet.

„Cel mai greu este atunci cănd familia decedatului ajunge aici. Când îi văd că plâng și că țipă, plec”, a spus Cristi Popa.

Acesta pare să fie momentul care îl afectează cel mai mult. Oricâtă tărie de caracter ar avea, autopsierul are sentimente, la fel ca orice om.

„Pentru mine este la fel”

În atâția ani a „tăiat” sute de cadavre. Femei, bărbați, copii. Nu face însă diferența.

„Pentru mine este la fel, la un moment dat te obișnuiești. Nu pot să spun că este mai greu la un adult sau la un copil. Este la fel”, a completat autopsierul. Există și situații mai aparte.

„Este mai dificil când ajung la noi cadavre într-o stare de descompunere avansată. Atunci mirosul este greu, iar totul se schimbă…”, spune Cristi.

Nu intră prea mult în detalii, însă îți dă de înțeles că nu este deloc ușoară treaba sa atunci. Pentru ca toți să înțeleagă exact cu ce se ocupă un autopsier, spune sec:

„Sunt mâna medicului legist. El spune, iar eu fac”, a precizat Cristian Popa.

Fiecare cadavru este examinat la fel de către medicul legist, iar Cristi îl pregătește pentru asta. Taie, spală și coase. Dificil este și atunci când la IML ajung cadavre sfârtecate de tren.

„Avem situații când la IML ajung bucăți de cadavru, cum este în cazul persoanelor tăiate de tren. Atunci trebuie practic să asamblăm corpul pe cât de mult se poate”, a mai precizat autopsierul.

„Nici nu am putut să-l văd”

Poate că pentru mulți un autopsier este practic definiția unui om fără sentimente. Nu este deloc așa. Cristi spune că de-a lungul celor 23 de ani de activitate, la Institutul de Medicină Legală (IML) Iași au ajuns mulți prieteni de-ai lui și chiar rude. Își amintește când fratele său a fost găsit mort și a fost adus la IML pentru necropsie.

„Este o regulă între noi, între autopsieri. Nu facem autopsie rudelor sau prietenilor. Fratele meu a fost găsit mort în casă și a fost adus aici… am plecat de la serviciu, nici nu am putut să-l văd măcar”, a completat bărbatul.

Există zile când bărbatul rămâne singur printre cadavre. Spune că nu îi este teamă, iar tot ce ține de poveștile la limita paranormalului sunt doar niște invenții.

„Nu îmi este teamă, m-am obișnuit. Nu este ca în filme, să se ridice decedatul de pe masă”, a spus Cristi.

Chiar dacă pentru majoritatea oamenilor meseria pe care o are Cristi pare mai degrabă desprinsă din cele mai înfricoșătoare filme, pentru el asta însemnă normalitatea.

„Aici avem tot ce ne trebuie”

Cristi, pe lângă autopsia în sine, mai trebuie să îmbrace cadavrele și uneori chiar să le aranjeze.

„Sunt cazuri în care familia decedatului ne roagă să îl îmbrăcăm într-un anumit fel sau în cazul femeilor decedate să le machiem. Sunt cazuri în care decesul vine în urma unui accident rutier, iar atunci…”, a mai spus Cristi.

Legat de condițiile din morgă, s-au țesut adevărate legende de-a lungul timpului. Cristi spune că la momentul actual, la Institutul de Medicină Legală (IML) Iași, condițiile sunt la cele mai înalte standarde.

„Înainte, când vorbeai despre morgă te gândeai la miros, la microbi… Nu erau condiții… mai ales pe la spitale. Aici avem tot ce ne trebuie. Ventilatoare, filtre, dezinfectant, frigidere… nu se pune problema”, a mai spus bărbatul.

Cristi este căsătorit și are trei copii. Despre ceea ce face la serviciu nu prea vorbește acasă.

„Nu am intrat în detalii. Copii știu doar o parte din ceea ce fac. Nu le-am spus, pentru că nu are niciun rost”, a completat bărbatul.

Chiar dacă este o meserie greu de practicat, iată că Cristi reușește să ajungă cu zâmbetul pe buze la IML și să plece zâmbind, chiar dacă o zi încheiată înseamnă, poate, o tragedie aflată. Respect!