Cea mai veche masonerie a evreilor din lume îi adresează o scrisoare președintelui ilegitim Klaus Iohannis, atrăgându-i atenția asupra pericolului alegerii unui antisemit în fruntea României și nominalizându-l în acest sens pe Călin Georgescu. Prezidențiabilul pe ducă Crin Antonescu, profesor de istorie la origine, semnalează că retorica lui Călin Georgescu este foarte asemănătoare retoricii lui Adolf Hitler. Întreg statul subteran este mobilizat și mobilizează presa aservită pentru demolarea aceluiași Călin Georgescu. În timp ce Nicușor Dan, care și-a anunțat candidatura la prezidențiale, susține că în urma unei cercetări de piață rezultă că, dacă mâine ar avea loc alegeri, Călin Georgescu ar obține 40% dintre voturi. Surclasându-și de la distanță toți adversarii. Mobilizarea este maximă în scopul eliminării acestuia.
O mobilizare în plan intern, dar și o mobilizare în plan extern. De vreme ce tam-nesam președintele republicii franceze, Emmanuel Macron, ca și când nu are el însuși suficiente probleme, se arată preocupat de România și de pericolul reprezentat de același Călin Georgescu. Poate vă surprinde titlul acestei analize, care aparent nu are nicio legătură cu cele câteva informații pe care le-am prezentat mai sus. Dar am ales în mod deliberat acest mod de a-l atenționa pe George Simion că singura șansă a suveraniștilor de a-și instala un președinte la Palatul Cotroceni este acela de a se pregăti intens și de îndată pentru a candida în eventualitatea aproape certă în care cel de-al doilea stat subteran se va mobiliza până la capăt și cu orice risc în scopul eliminării din cursă în mod abuziv, într-o a doua etapă a loviturii de stat, a lui Călin Georgescu. Să mai fac precizarea că, pe neașteptate, tumultoasa Diana Șoșoacă anunță că se retrage din viața publică. Nu numai din cea politică. Iar motivul pe care-l invocă este că adepții lui Călin Georgescu îi amenință pe rețelele sociale viața și amenință totodată că vor atenta și la viața copiilor ei minori. Dacă Diana Șoșoacă își duce amenințarea până la capăt, în ring, din perspectiva suveraniștilor, nu mai rămâne decât George Simion. Asta dacă excludem din ecuație, până una alta, un specialist în IT din diaspora, care a anunțat și el că intenționează să candideze.
Ce înseamnă toate aceste „detalii”? Înseamnă că George Simion trebuie pur și simplu să se ridice cât mai urgent de pe banca de rezerve. Liderul AUR a declarat în mai multe rânduri că nu mai dorește să participe în competiția prezidențială și că va face eforturi să-și convingă susținătorii, respectiv propriul electorat, să-l voteze pe Călin Georgescu. Consecvent acestei decizii, el, ca reprezentant al celui de-al doilea partid politic din România, nu s-a prezentat la Curtea de Apel, unde era așteptat pentru a-și arăta solidaritatea față de Călin Georgescu, sub pretextul rezonabil că nu a vrut să implice un partid politic într-o chestiune legată de justiție, indiferent cât de importantă ar fi ea. În general, George Simion, suflă în această perioadă și în iaurt de teama de a nu fi acuzat din nou și din nou de adoptarea unor poziții de tip extremist. Se întrece pe sine în a garanta că AUR este un partid pro-UE și pro-NATO și în niciun caz pro-Putin. Procedează din această perspectivă înțelept, pentru ca la nevoie să poată prelua ștafeta de la Călin Georgescu, fără ca între timp să fi acoperit cu pietrele aruncate de reprezentanții partidelor tradiționale. Atâta doar că acel moment, în opinia mea, a sosit.
George Simion nu mai are dreptul să aștepte, dacă dorește să-și onoreze obligațiile asumate în fața propriului bazin electoral. Și, mai ales, dacă dorește ca, din mers, să preia electoratul extrem de consistent din țară și din străinătate a lui Călin Georgescu, pe care al doilea stat subteran nu-l va lăsa să candideze, beneficiind în acest sens, după cum se vede, și de o susținere internațională, inclusiv din partea Ursulei von der Leyen, care și ea s-a implicat în campania electorală de la București. Ce are de făcut în acest sens George Simion? Să declare în mod deschis și cât mai repede cu putință că, în eventualitatea în care Călin Georgescu va fi eliminat din cursă, indiferent când se va întâmpla acest lucru, este pregătit să preia ștafeta suveranismului și să meargă cu ea mai departe până la Palatul Cotroceni. Ori asta nu se poate întâmpla în ultimul moment, atunci când este la mintea cocoșului că autoritățile îl vor ejecta din cursă pe Călin Georgescu. Prin urmare, liderul AUR trebuie pur și simplu să se comporte ca și când Călin Georgescu nu ar exista, dar, în același timp să declare că dacă acesta ar fi lăsat să meargă până la capăt, atunci el însuși se va retrage din cursă și îi va acorda întreaga susținere. Inclusiv în ceea ce privește securizarea urnelor din secțiile de votare. Cu alte cuvinte, până una alta, el trebuie să intre urgent în regim de campanie electorală și să mobilizeze în acest sens toate organizațiile partidului din țară și din străinătate.
În toată această istorie, în opinia mea extrem de scandaloasă, a alegerilor prezidențiale din România, stat în care din nou se experimentează electoral și politic, o mare necunoscută rămâne Casa Albă și poziția pe care o are președintele ales, care urmează să-și preia mandatul la 20 ianuarie. Este limpede că Donald Trump are o serie întreagă de priorități, România neplasându-se printre cele mai importante dintre acestea. Este vorba despre strategia pe care a adoptat-o pentru a pune de urgență capăt războiului din Ucraina, de stabilirea unui echilibru geopolitic și geostrategic pe termen lung în raporturile cu China, de o întreagă strategie în materie fiscală, de o politică complexă în ceea ce privește migrația și, iată, chiar și de o posibilă transformare a Canadei în cel de-al 51-lea stat american. Ca să nu mai vorbim de o nouă politică față de Uniunea Europeană, față de NATO și față de Organizația Națiunilor Unite. Cât privește România, eu cred că Donald Trump reacționează în mod cât se poate de pragmatic, știind foarte bine că oricine vine la Palatul Cotroceni nu va face altceva decât să continue parteneriatul strategic cu Statele Unite, dovedindu-se loial față de noua administrație. În consecință, nici Călin Georgescu și nici George Simion nu trebuie să-și pună nădejdea prea mult în Donald Trump.