Astăzi, 31 decembrie 2024, se împlinesc 135 de ani de la trecerea în neființă a lui Ion Creangă, unul dintre cei mai iubiți scriitori români. Cu această ocazie, prof. univ. dr. Constantin Parascan, reputat scriitor și muzeograf, a rememorat ultimele zile din viața autorului și a oferit detalii despre o ediție inedită a scrierilor sale, ce urmează să fie publicată în anul 2025
Astăzi se împlinesc 135 de ani de la moartea lui Ion Creangă! Mărturie extraordinară în legătură cu stingerea lui din viață
Prof. univ. dr. Constantin Parascan a povestit cum anul 1889 a fost unul greu pentru Ion Creangă. După pierderea prietenului său, Mihai Eminescu, în iunie și a Veronicăi Micle în august, Creangă se retrăsese tot mai mult în sine. Ultima zi a lui Ion Creangă, 31 decembrie 1889, a început aparent normal. Scriitorul a ieșit în oraș, a mâncat câteva gogoși cu dulceață și a luat câteva acasă. Spre seară, s-a întors la Bojdeucă, locul unde își găsise liniștea în ultimii ani.
„După ce a murit Mihai Eminescu pe data de 15 iunie, iar Veronica Micle pe 3 august, Creangă era singur și trist, nu-i mai intra nimeni în voie. Era răvășit, căci rămăsese fără prietenul său, Mihai Eminescu, și fără Veronica, pentru că și cu ea comunica foarte serios prin scrisori. În ziua aceea, de 31 decembrie, a ieșit în oraș și a intrat într-o cofetărie care se afla acolo unde este capătul străzii Lăpușneanu astăzi. Cofetăria făcea crafle, un fel de gogoși mai mari cu dulceață. A mâncat câteva, a luat și pentru acasă, și, na, există câteva variante legate de stingerea lui din viață”, povestește prof. univ. dr. Constantin Parascan.
După ce a ajuns la Bojdeucă, pe seară, povestește Constantin Parascan, copiii din cartier au venit să-l ure la ferestrele casei sale, respectând o tradiție bine-cunoscută.
„După ce a ajuns la Bojdeucă, pe seară, în intersecția din strada Sărărie, era acolo un gardian, deoarece în acel loc se schimbau tramvaiele, fiind un fel de punct de poștă. A luat-o în jos pe scări și, când s-a dus acasă – am o mărturie extraordinară a unei doamne care trăia în 1972, când am terminat eu facultatea și am primit postul la Bojdeucă – doamna aceasta, Ana Ionescu o chema, mi-a povestit cum s-a întâmplat. Copiii din Țicău mergeau fiecare cu echipa lui, dar cam la două ore după ce se însera, pe la ora 7 seara, se întâlneau și ajungeau cu toții la Ion Creangă, în fiecare an. Era ca un fel de ceremonial. Au ajuns la ferestrele lui Ion Creangă, au văzut lampa aprinsă, au mers încet-încet pe alee, au pus buhaii, au început să ure cu ce avea fiecare și urau, urau, dar ei știau că în fiecare an, când începea urătura, Ion Creangă ieșea afară să-i vadă, să-i asculte, să-i mângâie, să se joace cu ei. Însă, în seara aceea, parcă era încremenită casa. Când unul dintre copii s-a uitat după perdea în casă, a văzut-o pe Tinca Vartic, femeia care a stat cu el în ultimii 17 ani din viață, cum aprindea o lumânare. Copiii și-au dat, oarecum, seama de situație, deoarece trecuseră de jumătatea urăturii și Ion Creangă nu mai ieșea în fața ușii să-i vadă și să-i asculte. În clipa următoare, după ce a aprins lumânarea, Tinca Vartic a ieșit și le-a spus încetișor: «Măi copii, plecați, că învățătorul vostru doarme și nu vreau să-l treziți, e cam obosit», asta ca să nu-i sperie”, spune prof. univ. dr. Constantin Parascan.
Două zile mai târziu, povestește Constantin Parascan, Ion Creangă era condus pe ultimul drum.
„Peste două zile a fost dus la Cimitirul «Eternitatea». N-au putut să-l scoată cu sicriul din camera din dreapta, unde fusese așezat cu trupul lui, și au trebuit să spargă porțiunea aia din Bojdeucă. Au spart și așa a rămas spart până când s-au hotărât să repare Bojdeuca și să devină muzeu, primul muzeu memorial din România”, povestește prof. univ. dr. Constantin Parascan.
Moștenirea lui Ion Creangă, păstrată prin tradiții, la Iași
Pomenirea anuală a lui Ion Creangă, organizată la Iași, a devenit o tradiție care atrage oameni din toate colțurile țării.
„Noi am făcut ani de-a rândul pomenirea și pe 2 ianuarie, dar mulți doritori ne-au rugat să nu mai facem, așa că am făcut-o pe 27 decembrie. Am făcut pentru a 38-a oară comemorarea, împreună cu preotul Ioan Rusu de la Biserica «Sfinții 40 de Mucenici», unde Ion Creangă s-a căsătorit, a trăit cu fiica preotului de acolo și au avut un copil”, a menționat prof. univ. dr. Constantin Parascan.
Pe lângă aceste momente de rememorare, munca de cercetare a prof. univ. dr. Constantin Parascan reprezintă un omagiu adus scriitorului. Prin eforturile sale, noi generații vor putea descoperi complexitatea operei lui Ion Creangă și detalii puțin cunoscute despre viața acestuia.
Constantin Parascan a anunțat că lucrează la o ediție completă a scrierilor lui Ion Creangă, bazată pe manuscrisele originale.
„Am realizat o ediție a scrierilor lui Creangă pe baza manuscriselor. Am lucrat pe parcursul întregului an 2024, iar manuscrisele care au mai rămas vor reprezenta opera lui Creangă. Mulți vor avea surpriza să descopere că multe dintre textele lui Creangă au fost modificate de-a lungul anilor. Va fi o ediție completă a scrierilor lui Creangă, care va cuprinde toate lucrările sale. Sper ca aceasta să apară de ziua lui Ion Creangă, pe 1 martie, la editura Junimea”, a precizat prof. univ. dr. Constantin Parascan.
Cartea, intitulată „Povestea lui Ion Creangă”, se preconizează că va fi lansată la editura Junimea, pe 1 martie 2025, de ziua scriitorului. Constantin Parascan consideră că această ediție va fi una inedită și valoroasă. Ediția completă a scrierilor lui Ion Creangă, pregătită pentru lansare în 2025, va oferi cititorilor o perspectivă autentică asupra operei scriitorului, continuând să inspire generații de români.
Mărturie extraordinară în legătură cu stingerea lui Ion Creangă din viață! La 135 de ani de la moartea sa, scriitorul continuă să inspire generații întregi prin operele și moștenirea culturală lăsată în urmă.
Doar o alta „vinitura” din Neamt, cu care iesenii se mandresc nejustificat. La fel ca botosaneanul Eminescu, si Creanga a venit in marele Iasi pentru un job mai bun. La fel cum se intampla si azi.