Asistenta i-a spus mamei să-și sufoce copilul la naștere! Cel mic se născuse cu dizabilități

O asistenta i-a spus mamei să-și sufoce copilul la naștere! Născut în 1958, Andrew a fost diagnosticat cu Spina Bifida, o afecțiune congenitală care apare atunci când coloana vertebrală și măduva spinării ale unui copil nu se formează complet în uter.

Experiențele lui Andrew Peel cu discriminarea față de persoanele cu dizabilități au început înainte chiar să poată rosti un cuvânt. Acum el vorbește despre unu proiect de lege privind moartea asistată, despre care are grave îngrijorări.

Stirile PROTV

Vladimir Putin l-a primit la Kremlin pe Robert Fico, unul dintre puținii lideri europeni cu care a rămas apropiat

RomaniaTV

Scandal monstru după ce Aura Șova a câștigat Vocea României 2024. Acuzațiile dure au bombardat internetul: “Să vă fie rușine!”

Asistenta i-a spus mamei să-și sufoce copilul la naștere

După ce l-a dus la un spital din Manchester pentru o operație salvatoare de viață, mama lui Andrew a fost sfătuită de o asistentă să „îl pună pe burtă și să-l sufoce, ca să termine odată cu asta”.

12:20, 09 Dec 2024

Părinții care sunt însoțitori pentru copiii lor vor primi ajutor de la stat! Iată ce au de făcut

A trecut prin 27 de operații, care i-au permis să meargă, și, în ciuda faptului că i s-a spus că nu va ajunge să sărbătorească vârsta de 40 de ani, acum are 66 de ani. Și, deși se confruntă cu dureri cronice, a avut o viață plină și interesantă.

Cu o carieră de succes în consiliile locale, Andrew, care este acum pensionar, este, de asemenea, căsătorit și fericit. S-a căsătorit cu soția sa în Las Vegas acum 28 de ani. După ce a fost „aruncat la coșul de gunoi” la o vârstă atât de fragedă, Andrew, hotărât și cu o voință de fier, a fost inspirat să devină un activist împotriva eutanasiei și acum este îngrijorat de impactul pe care o posibilă nouă legislație l-ar putea avea asupra celor care trăiesc cu dizabilități.

Săptămâna aceasta, un nou proiect de lege a fost introdus oficial în fața Camerei Comunelor, care ar putea însemna că adulții bolnavi terminali din Anglia și Țara Galilor ar putea primi ajutor pentru a-și încheia viața „sub rezerva unor măsuri de protecție și siguranță”. Este probabil ca această legislație, denumită „Proiectul de lege al doamnei Leadbeater privind alegerea la sfârșitul vieții pentru bolnavii terminali”, să fie dezbătută și, cel mai probabil, să fie votată pe 29 noiembrie.

Susținută de voci celebre precum Dame Esther Rantzen, această propunere controversată are și o serie de oponenți puternici, inclusiv Arhiepiscopul de Canterbury Justin Welby și actrița și activista pentru dizabilități Liz Carr. Și Andrew este ferm împotriva unei astfel de legislații, pe care o consideră dăunătoare și având consecințe groaznice.

Oamenii simt că sunt împinși spre moarte asistată

Arătând spre legile deja implementate în țări precum Canada și Olanda, Andrew, care s-a pensionat în Fife după ce a trăit și a lucrat în zona Manchesterului, avertizează că am putea privi ceva „dincolo de o pantă alunecoasă, ca un munte” în cazul în care Regatul Unit ar urma același exemplu.

În luna iulie a acestui an, după cum a fost raportat de CTV News Montreal, o femeie din Montreal cu spina bifida a fost șocată când i s-a spus de două ori, de personalul spitalului, că ar fi eligibilă pentru asistență medicală în moarte (MAID), după ce a solicitat tratament pentru o leziune. Tracy Polewczuk a declarat publicației: „Simt că suntem împinși spre programul MAID, în loc să ni se ofere ajutor pentru a trăi”.

Au introdus exact aceleași restricții în legislația lor ca cele propuse aici. Apoi, cineva mai tânăr decât persoanele pentru care era destinată legea a dus cazul în fața instanței canadiene pentru a-l contesta, pentru că și ei voiau dreptul de a muri. Apoi, instanțele au fost de acord cu legislația privind oportunitățile egale, conform căreia acei tineri puteau obține și ei același drept de a muri. Treptat, în Canada, tinerii din 20 de ani pot acum să meargă cu probleme de sănătate mintală și să spună că nu mai vor să trăiască și li se permite să primească injecții letale. Asta nu a fost niciodată intenția”, a spus Andrew.

În contextul unei crize de sănătate mentală în Marea Britanie, Andrew se teme acum de efectul pe care acest proiect de lege l-ar putea avea asupra tinerilor care cred că „viața nu merită trăită”. Din experiența lui, cei cu dizabilități care au gânduri suicidare o fac adesea din cauza „durerii constante”, subliniind lipsa severă de suport în acest domeniu, pe care guvernul nu l-a abordat încă.

Deși remarcă faptul că există mult „suport dezorganizat” din partea unui amestec de organizații caritabile și servicii de sănătate, Andrew spune că acest suport poate fi complicat și dificil de accesat, mai ales pentru cei care trăiesc în zone rurale, precum el.

„Când te duci la medicul de familie, au doar 20 de minute să vorbească cu tine despre ceva, dar trebuie să îți vorbească despre fiecare. Așa că, în cazul meu, am poate opt sau nouă condiții care se pot manifesta în același timp, dar pot vorbi cu ei doar despre o singură condiție. Și trebuie să mergi să programezi o întâlnire care poate dura două sau trei săptămâni pentru a vorbi despre o singură condiție. Așa că, pentru condiții complexe sau pe termen lung, ar trebui să existe un centru sau un loc unde să poți merge să vorbești despre întregul pachet. Cam ca un MOT’”, a mai spus el.

Andrew a găsit sprijin emotional într-o asociație

Andrew, al cărui nivel de durere este adesea de 9 sau 10 pe scala durerii, a găsit sprijin emoțional prin Asociația „Men’s Sheds”, care conectează bărbații prin workshopuri axate pe comunitate. Aici se bucură de o atitudine pozitivă și de ocazia de a vorbi despre diverse lucruri. Totuși, el simte că mulți oameni cu dizabilități din Marea Britanie pur și simplu nu au acest sprijin și sunt lăsați „acasă să se uite la televizor”.

„Este vorba despre alternativele la problemele cu care se confruntă oamenii și care îi împing să devină suicidali sau să nu vrea să trăiască cu ceea ce au. Pentru că, de asemenea, nu îmi place termenul „moarte asistată”. Ce discutăm aici este de fapt ajutorul acordat oamenilor pentru a se sinucide. Nu este vorba despre moarte asistată. Este vorba despre ajutarea cuiva să se sinucidă. Și o numesc moarte asistată pentru a face ca acest concept să fie mai ușor de acceptat pentru a trece legislația”, a spus Andrew.

Dacă un astfel de proiect de lege ar fi adoptat și oamenii ar avea permisiunea de a muri la momentul ales de ei, Andrew a observat că NHS ar economisi probabil bani. În acest caz, el crede că acești bani ar trebui să fie reinvestiți în NHS pentru a îmbunătăți serviciile de îngrijire paliativă, ajutând la îmbunătățirea calității vieții celor care se apropie de sfârșitul vieții. Asta, spune el, nu a fost cazul în Canada, unde „niciun dolar canadian” nu a fost investit în serviciile de îngrijire paliativă, așa cum se promisese.

„Rachel Reeves are acum un gol de 22 de milioane de lire sterline în economie. Deja spun că există multe persoane care sunt o povară asupra economiei de sănătate așa cum este. În Canada, singurul motiv pentru care a fost adoptată această lege a fost pentru că au promis că vor investi economiile obținute prin moartea prematură a acestor oameni în îngrijirea paliativă. Dar niciun dolar canadian nu a fost investit efectiv din acele economii în îngrijirea paliativă. Oamenii nu ar trebui să simtă că sunt o povară la sfârșitul vieții lor, ci ar trebui să simtă contrariul. În unele culturi, oamenii la sfârșitul vieții ar trebui să se simtă valoroși. Sunt cei mai valoroși membri ai comunității datorită înțelepciunii și experienței pe care o au”, a explicat bărbatul.

„Dacă proiectul de lege trece de prima etapă pe 29 noiembrie, va urma o examinare detaliată pe articole în comisie și noi voturi în Camera Comunelor înainte de a fi trimis în Camera Lorzilor, unde procesul începe din nou. Aceasta înseamnă că orice modificări nu vor fi aprobate până anul viitor, cel mai devreme”, a reflectat Andrew.

Este, de asemenea, posibil ca deputații să voteze împotriva proiectului de lege la sfârșitul lunii noiembrie, așa cum au făcut ultima dată în 2015. În acest caz, proiectul ar fi împiedicat să progreseze mai departe. Detaliile precise ale legislației propuse, care vor descrie circumstanțele în care o persoană ar fi eligibilă, sunt puțin probabil să fie publicate până aproape de dezbatere.

Grupul de campanie My Death, My Decision a descris introducerea proiectului de lege ca un „moment dulce-amărui”, afirmând că este un „pas semnificativ și mult așteptat” pentru „a pune capăt interdicției inumane globale privind moartea asistată”. Cu toate acestea, grupul, care a promis să continue campania, a menționat și că o serie de condiții „pot face viața insuportabilă pentru suferind cu mult înainte ca acestea să poată fi descrise ca fiind terminale, sau diagnosticul de boală terminală poate veni prea târziu, atunci când pacientul a pierdut capacitatea mentală.

Andrew este revoltat de atitudinea asistentei care i-a spus mamei să-și sufoce copilul la naștere, fiind o pratică ce se întâlnește constant în cee ace privesc copiii cu dizabilități.