Așa se făcea turism în Iași, cu aproape un secol în urmă! Ce s-a schimbat de atunci? GALERIE FOTO, DOCUMENT

Un document aflat în arhiva BCU „Mihai Eminescu” prezintă modul în care se făcea turism în Iași, în urmă cu aproape un secol. Documentul prezintă în detaliu mai multe trasee turistice ale Iașului interbelic, multe dintre monumente nemaifiind vizibile și în zilele noastre

Un document aflat în arhiva Bibliotecii Centrală Universitară (BCU) Iași prezintă detalii inedite de pe traseul turistic al Iașului din anul 1936. Documentul de arhivă întocmit de C.R. Ghiulea şi L. Paul, în lucrarea „Călăuză pentru vizitatorii orașului Iași”, din 1936, prezintă o serie de aspecte inedite ale orașului din acel an și modul în care era perceput acesta pentru turiștii acelor timpuri.

Stirile PROTV

Ucraina a lansat unul dintre cele mai mari atacuri cu drone asupra Moscovei

RomaniaTV

Cătălin Botezatu, la un pas de moarte. Celebrul designer a încercat să se SINUCIDĂ din dragoste

Cu se făcea turism în Iași în urmă cu un secol?

Iașul de odinioară era prezentat în detaliu prin lucrarea elaborată în urmă cu zeci de ani de cei doi istorici.

„Când cineva poposește într-un oraș ce-i este străin sau prea puțin cunoscut, rămâne cam dezorientat, nu știe cum să procedeze pentru a-l vizita, se preumblă dezordonat, pierde timp prea mult și riscă a scăpa din vedere monumentele principale. Pentru a evita aceste inconveniente, schițăm câteva rute pe care vizitatorul le poate parcurge, economisind timp și fiind sigur că va lua la cunoștință de tot ce are caracteristic orașul”, se arată în lucrarea aflată în arhiva BCU Iași.

Drumul de la gară spre centrul orașului

Documentul prezintă mai multe trasee turistice grupate în zone.

„Gara Iași este o clădire monumentală în stil gotic. De la gară, călătorul pornește pe bulevardul Ferdinand (astăzi, strada Străpungere Silvestru) și, chiar la început, pe stânga, vede clădirea ochioasă și originală a Antrepozitelor Vamale. Mai departe, drumul trece printr-un șir de hoteluri, restaurante, berării și cafenele cu caracter foarte… popular, până la o piațetă unde n-ar fi deplasată o mică oprire (…) În fundal, se remarcă frumoasa construcție Râpa Galbenă – un zid masiv de piatră cu două scări monumentale care înlesnesc circulația în acel punct unde este o mare diferență de nivel (…) Strada merge în urcuș și, pe această porțiune, i se zice strada Arcu. După un scurt parcurs, se desface la stânga strada Banu, unde se află Academia de Muzică și Artă Dramatică, într-o clădire boierească (ce a fost a familiei Ghica), iar alăturea este Școala Evanghelică a comunității germane”, se stipula în lucrarea respectivă.

„În piața principală a orașului se află statuia lui Cuza Vodă (inaugurată în anul 1912), opera sculptorului italian Romanelli (…) Statuia privește spre o clădire care a fost faimosul han Petre Bacalu, în fața căruia s-a jucat hora unirii, în 1859. Aici s-ar încheia ruta numărul 1”, se mai arată în document.

Ulterior, în perioada comunistă, a început marea sistematizare a orașului.

Pelerinaj în centrul Iașului în 1936

În document se arată faptul că turiștii pot urma ruta numărul 2, pe traseul Piața Unirii–strada Cuza Vodă –Piațeta Teatrului Național–strada Elena Doamna–strada Ghica Vodă–Hala–strada Costache Negri–strada Armeană. Documentul redactat în 1936 prezintă zona actuală din fața hotelului Continental, cu statuia lui Gheorghe Mârzescu, mutată peste doar câțiva ani, și de templul Evreiesc Neuschotz. Clădirea a fost bombardată în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, fiind demolată după 1944. Turiștii erau apoi îndemnați să treacă prin zona Teatrului Național, mergând mai departe prin fața Spitalului „Maternitatea” (actualul Spital Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Cuza Vodă”), ca apoi să ajungă în fața Mănăstirii Golia.

Ulterior, turiștii erau sfătuiți să meargă spre strada Elena Doamna, unde se afla Spitalul Israelit (actuala Maternitate „Elena Doamna” –  n.r.) pentru ca mai apoi să ajungă pe strada Grigore Ghica Vodă, unde era a Institutul de surdo-muți „Marele Voivod Mihai”. Mai departe, călătorul putea ajunge la Spitalul de Copii „Dr. Ghelerter”, clădire care există și astăzi.

La pas prin ruta centrală a Iașului, în urmă cu aproape 90 de ani

Cea de a treia rută cuprinsă în ghidul turistic era cea de pe traseul strada Ștefan cel Mare, cu Mitropolia, Mănăstirea Trei Ierarhi, Palatul și podul peste râul Bahlui, actuala zonă Podu Roș.

„Pornești din strada Cuza Vodă și cobori pe strada Ștefan cel Mare. După puțin mers, este interesant să faci câțiva pași în prima arteră la dreapta – strada Lozonschi, pentru a privi palatul Seminarului Teologic «Venianim Costake», clădire frumoasă, ridicată peste zidurile fostului palat domnesc al lui Mihail Sturdza Voievod. Te reîntorci pe strada Ștefan cel Mare până dai de Catedrala Mitropolitană, iar alăturea este Palatul Comandamentului IV Armată (actualul sediu al Primăriei Iași – n.r.)”, se mai arată în document.

Călătorul era îndemnat să treacă pe lângă Școala Primară „Trei Erarhi” (astăzi, Școala „Gheorghe Asachi”), ca apoi să ajungă la casa boierilor Ghica (astăzi, dispărută), unde la 1816 s-a jucat, prima oară, teatru în limba română.

Detalii despre Palatul Culturii la 1936

Ulterior, turistul era îndemnat să ajungă la clădirea Palatului, lângă care se afla și ștrandul. În clădirea Palatului funcționau Justiția, Prefectura de Județ, Administrația Financiară și Inspectoratul Școlar. Apoi, turistul putea vedea și Biserica „Nicolae Domnesc” lângă care „se văd case originale, dăinuind de veacuri, care ne dau idee despre vechea arhitectură moldovenească”. Pe urmă, turistul putea ajunge la ștrandul din spatele Palatului, după care la Biserica Lipovenească, loc unde se încheie și ruta a treia. De la an la an, Iașul s-a schimbat radical.

Rute turistice în centru și Copou

Traseul mai continuă cu încă două rute. Una dintre acestea viza traseul străzii Lăpușneanu cu strada I.C. Brătianu, așezămintele Spitalului „Sf. Spiridon”, sediul Primăriei (actuala clădire a Stării Civile) și Facultatea de Medică (clădirea Universității de Medicină și Farmacie). Cea de a cincea rută cuprinde strada Carol cu zona Fundație, Universitatea din Copou, cu Grădina Copou, Parcul Expoziției și Aleea Ghica Vodă. Pe acest traseu este arătată actuala clădire a Bibliotecii Centrală Universitară, a Jockey Club ( în zona în care acum se află Casa de Cultură a Studenților). Întreg traseul cuprinde circa 30 de obiective turistice.

Patru linii principale ale tramvaielor

Călătorii erau îndemnați să folosească și tramvaiele pentru a ajunge și în unele cartiere periferice ale orașului. În 1936, în Iași, erau patru rute principale ale tramvaielor. Este vorba de linia 1: Gară–Abator (tăblița galbenă), linia 2: Păcurari–Nicolina (tăblița verde), linia 3: Copou–Socola (tăblița albă) și linia 4: Sărărie.

„Vagoanele din primele 3 linii trec toate prin Piața Unirii și au mersul comun în partea centrală a orașului. Este necesar însă ca vizitatorul să se uite cu atenție la tăblița din fața vagonului pe care-i scrisă direcția încotro merge vehiculul. Numai linia Sărărie are un  traseu cu totul propriu, pentru care se pot emite bilete cu transbordare de pe celelalte linii. Costul biletelor e convenabil: 3 lei, 4 lei și 5 lei, pentru distanța cea mai lungă”.

Călătorii puteau circula și cu autobuzele, existând și atunci linii în afara orașelor, până la fosta comună Bucium și până la comuna Breazu. Documentul cuprinde și detalii despre cartierele Păcurari, Nicolina, Galata, Frumoasa, zona Cetățuia, Socola, Sărărie și Tătărași–Abator. Turismul din Iași, din urmă cu aproape un secol, a fost prezentat în cele mai mici detalii în lucrarea aflată la BCU.

vezi AICI integral lucrarea „Călăuză pentru vizitatorii orașului Iași”, 1936, aflată în arhiva BCU Iași