Artrita juvenilă, una dintre cele mai severe boli cronice reumatologice

Artrita juvenilă, cel mai comun tip de artrită care afectează copiii, este o boală cronică care poate afecta articulațiile din orice parte a corpului. Este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă din greșeală sinoviala, țesutul care căptușește interiorul articulației, precum și fluidul sinovial din articulație. Acest lucru determină producerea de lichid sinovial suplimentar, ceea ce duce la umflături, durere și rigiditate în articulație.

Acest proces se poate răspândi la țesuturile din apropiere, deteriorând, în cele din urmă, cartilajul și osul. Alte zone ale corpului, în special ochii, pot fi afectate de inflamație. Dacă nu este tratată, afecțiunea poate interfera cu creșterea și dezvoltarea normală a unui copil.

Stirile PROTV

Ce este HMPV, virusul respirator care se răspândeşte în China. Mai multe țări au înregistrat o creștere a cazurilor pozitive

RomaniaTV

Singurele vouchere care nu s-au tăiat de la stat în 2025. Tichete de 280 de lei, dar primeşti, în plus, zile libere şi transport

Artrita juvenilă, o boală reumatologică severă

Există mai multe tipuri de artrită juvenilă, în funcție de simptome și de numărul de articulații implicate. Oligoartrita afectează mai puțin de cinci articulații, cel mai adesea la genunchi, gleznă și cot. De asemenea, poate provoca o inflamație a stratului mijlociu al ochiului, iar uveita poate fi nedetectabilă fără un examen oftalmologic dedicat. Aproximativ jumătate dintre toți copiii afectați se confruntă cu oligoartrită, fiind mai frecventă la fete decât la băieți. Mulți copii depășesc boala până la vârsta adultă, dar în cazul unora se poate extinde și, în cele din urmă, poate implica mai multe articulații. Poliartrita afectează cinci sau mai multe articulații, adesea aceleași articulații de pe fiecare parte a corpului, inclusiv pe cele ale gâtului și ale maxilarului, precum și articulațiile mai mici, cum ar fi cele din mâini și picioare.

Artrita psoriazică afectează copiii care au artrită și psoriazis, o erupție cutanată care cauzează pete roșii ridicate sau leziuni ale pielii acoperite cu un strat albicios de celule moarte ale pielii. Artrita psoriazică poate provoca, de asemenea, modificări ale unghiilor care arată ca niște denivelări sau gropițe. Artrita asociată cu entezită, cunoscută și sub denumirea de spondiloartrită, afectează adesea coloana vertebrală, șoldurile și entezitele (punctele unde tendoanele și ligamentele se atașează de oase) și apare, în principal, la băieți cu vârsta mai mare de 7 ani. Cel mai frecvent, ochii sunt afectați în acest tip de artrită și pot deveni dureroși sau roșii. Artrita sistemică, numită și boala Still, apare la aproximativ 10 până la 20 la sută dintre copiii cu artrită juvenilă. O boală sistemică este una care poate afecta întregul corp sau multe sisteme ale acestuia. Pe lângă artrită, forma sistemică cauzează febră persistentă și erupție cutanată, care apare cel mai frecvent pe trunchi, brațe și picioare atunci când febra crește. Poate afecta, de asemenea, organele interne, cum ar fi inima, ficatul, splina și ganglionii limfatici. Acest tip de artrită afectează băieții și fetele în mod egal.

Cauzele care stau la baza unui diagnostic de artrită juvenilă nu sunt cunoscute. Factorii care pot fi implicați, singuri sau în combinație, includ genetica, infecția și factorii de mediu care influențează sistemul imunitar. Simptomele variază în funcție de tipul bolii și pot include durere, umflare și sensibilitate în articulații. Acestora li se adaugă rigiditate articulară matinală, mers șchiopătat, febră, erupție cutanată, ganglioni limfatici umflați, roșeață oculară și vedere încețoșată.

Cum se poate trata afecțiunea

Deoarece nu există teste pentru artrita juvenilă, medicul va încerca să excludă alte cauze și alte boli ca fiind cauza simptomelor. Pentru a diagnostica afecțiunea, va lua un istoric medical complet care include o descriere a semnelor și va efectua un examen fizic. De asemenea, poate solicita tehnici de imagistică, cum ar fi radiografiile sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), pentru a arăta starea articulațiilor. În plus, testele de laborator pe sânge, urină și lichid articular ajută la determinarea tipului de artrită. Acestea pot determina gradul de inflamație și prezența substanțelor anticorp antinuclear și factor reumatoid și pot ajuta la excluderea altor boli sau a unei leziuni ca fiind cauza simptomelor.

Obiectivele tratamentului sunt ameliorarea durerii, reducerea umflăturii, creșterea mobilității și forței articulațiilor și prevenirea deteriorării și complicațiilor articulare. Tratamentul include, în general, medicamente și exerciții fizice. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) ameliorează durerea și reduc umflarea, dar nu afectează evoluția sau prognoza artritei. Unele sunt disponibile fără prescripție medicală, iar altele necesită o rețetă. Totuși, aceste medicamente pot provoca greață și disconfort gastric, astfel că trebuie consumate cu alimente. Corticosteroizii, în general, sunt administrați printr-o injecție într-o articulație afectată, însă pot fi luați și pe cale orală, sub formă de pastilă, dar pot avea efecte secundare grave, inclusiv slăbirea oaselor, mai ales atunci când sunt utilizați pe perioade lungi. Medicii încearcă de obicei să limiteze utilizarea steroizilor pe termen lung în cazul copiilor, deoarece pot interfera cu stadiul normal de creștere. Pe de altă parte, exercițiile fizice și terapia ocupațională pot ajuta la reducerea durerii, menținerea tonusului muscular, îmbunătățirea mobilității și prevenirea handicapurilor permanente. În unele cazuri, ortezele sau atelele pot fi folosite pentru artrita juvenilă, astfel încât să protejeze articulațiile pe măsură ce copilul crește.