Anxietate de separare. Ce este și cum se manifestă tulburarea

Anxietatea de separare nu este întâlnită doar la copii, ci poate fi observată și la adulți. Această afecțiune poate duce la o frică extremă că lucruri rele se vor întâmpla persoanelor importante din viața ta.

Este bine de știut faptul că tulburarea aceasta este o etapă obișnuită a dezvoltării pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 luni și 3 ani. Totuși, când simptomele persistă până în copilăria târzie, cel mic poate fi diagnosticat cu tulburare de anxietate de separare la copii.

RomaniaTV

Şi-a înşelat sau nu soţul? A jurat cu mâna pe Biblie, în Postul Paştelui!

Observatornews.ro

Bicicleta-tramvai, invenţia unor tineri din Bucureşti, a pus pe gânduri Poliţia Română. Ce spun poliţiştii despre bicicleta de pe şine

Ce înseamnă anxietate de separare

Dacă afecțiunea continuă în perioada adultă, vei fi diagnosticat cu tulburare de anxietate de separare la adulți. Simptomele tulburării în ceea ce privește copiii și adulții sunt similare. Pentru cei mici, anxietatea de separare este adesea asociată cu o frică extremă legată de a fi departe de părinți. Acest lucru poate face ca un copil să fie mai puțin dispus să participe la evenimente sociale, cum ar fi o petrecere la casa unui prieten sau mersul în tabăra de vară. Pentru adulți, anxietatea este legată de a fi departe de copii sau de soți. În loc de școală, locul de muncă sau alte responsabilități pot fi afectate.

09:06, 11 Apr 2025

FOTO Ce înseamnă când ți se zbate ceva în burtă? Iată când este inofensivă senzația și când ar trebui să apelezi la un medic

11:06, 10 Apr 2025

FOTO Te confrunți cu o senzație de arsură pe pulpa piciorului? Iată care sunt posibilele cauze și când este necesar să consulți un medic

Este normal să ne facem griji pentru bunăstarea celor dragi, însă persoanele cu tulburare de anxietate de separare experimentează niveluri ridicate de stres și, uneori, chiar atacuri de panică. Astfel, acestea pot fi retrase sau pot prezenta o tristețe extremă ori dificultăți de concentrare atunci când sunt departe de cei apropiați. În cazul părinților, tulburarea poate duce la un stil de parenting strict și excesiv implicat, iar în relații este posibil să fie mai predispuși să devină parteneri autoritari.

Alte simptome comune includ frici nefondate că persoanele dragi vor fi răpite sau grav rănite, ezitare extremă și persistentă sau refuzul de a părăsi proximitatea celor apropiați. Acestora li se adaugă dificultăți de a dormi departe de o persoană dragă din cauza fricii că li se va întâmpla ceva, depresie sau atacuri de panică legate de oricare dintre subiectele de mai sus. De asemenea, dacă te confrunți cu această tulburare, este posibil să ai dureri fizice, dureri de cap, inclusiv sindrom cluster, sau diaree, toate fiind asociate cu perioade de anxietate. Pentru a fi diagnosticat cu tulburare de anxietate de separare, simptomele trebuie să afecteze funcționarea și să dureze cel puțin șase luni.

Factori de risc și tratament

Anxietatea de separare apare adesea după pierderea unei persoane dragi sau în urma unui eveniment semnificativ. Adulții care au crescut cu părinți autoritari pot fi, de asemenea, expuși unui risc crescut. Tulburarea în cazul adulților este adesea identificată la persoanele care au fost diagnosticate cu tulburare de anxietate generalizată, tulburare de stres post-traumatic, tulburare de panică, tulburare de anxietate socială, tulburări de personalitate, inclusiv borderline. De asemenea, indicat este să consulți un medic specialist pentru un diagnostic aplicat corespunzător și o schemă de tratament potrivită.

Pentru a diagnostica această afecțiune, medicul îți va efectua un examen cuprinzător și îți va pune mai multe întrebări pentru a determina dacă îndeplinești criteriile pentru acest diagnostic. Astfel, unul dintre primele semne este frica sau anxietatea excesivă legată de a fi separat de persoanele apropiate, însă trebuie să fie prezent timp de minimum șase luni. Este posibil să ai nevoie de mai multe sesiuni cu un terapeut înainte de a primi un diagnostic.

De asemenea, un specialist poate să discute cu membrii apropiați ai familiei sau cu prietenii pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine cum te afectează simptomele viața de zi cu zi. Important de știut este faptul că nu poate dezvălui nimic din ceea ce ai împărtășit și poate vorbi cu ei doar dacă a primit consimțământul tău. În plus, acesta poate recomanda o varietate de tratamente, printre care terapia cognitiv-comportamentală, terapia de grup, terapia de familie, terapia dialectic-comportamentală și medicamentele, astfel încât să te vindeci de anxietatea de separare.