Antihipertensive ușoare. Tot ce trebuie să știi despre medicamentele folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale

Există mai multe antihipertensive ușoare recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale. Iată care sunt acestea și care este scopul lor.

Antihipertensivele reprezintă o clasă de medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale. Scopul acestora este de a minimiza, pe cât posibil, eventualele complicații ale tensiunii crescute, cum sunt infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral. Tratarea hipertensiunii aduce cu sine scăderea riscului de infarct cu 34%, a bolii ischemice cu 21% și, chiar, a riscului de dezvoltare a demenței, a insuficienței cardiace și a mortalității provocate de bolile cardiovasculare.

Iată care sunt cele mai folosite antihipertensive și cum se clasifică acestea.

Tratarea hipertensiunii aduce cu sine scăderea riscului de infarct cu 34%, a bolii ischemice cu 21% și, chiar, a riscului de dezvoltare a demenței, a insuficienței cardiace și a mortalității provocate de bolile cardiovasculare.

RomaniaTV

Ciprian Pian avea probleme GRAVE în viața personală. Înainte să facă infarct, soția îi ceruse DIVORȚUL! El o înșelase în trecut!

Observatornews.ro

Momentul în care avionul Boeing 787 Dreamliner se prăbuşeşte în India "peste un cămin cu studenţi"

Antihipertensive ușoare: Iată cum se clasifică

Pe lista celor mai folosite antihipertensive se află diureticele tiazidice, blocantele canalelor de calciu, inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei, antagoniștii receptorilor de angiotensină II (sartani) și beta-blocantele.

14:49, 28 May 2025

FOTO Care medicamente influențează testul PSA? Iată tot ce trebuie să știi pentru a-l interpreta corect

12:25, 26 May 2025

FOTO Hipertensiunea arterială de grad 3 cu grup de risc înalt – Iată tot ce trebuie să știi despre aceasta

Aceste medicamente se prescriu în funcție de clasificarea hipertensiunii (în forme ușoare, medii și severe), de vârsta pacienților, de bolile asociate și de afectarea organelor-țintă.

Diuretice

Diureticele au acțiune asupra rinichilor, prin împiedicarea reabsorbției de apă și sodiu la nivel de nefron. Sunt mai multe clase de diuretice, și anume: diuretice de ansă (bumetanidă, acid etacrinic, furosemidă, torasemidă), diuretice tiazidice (epitizidă, hidroclorotiazidă, clorotiazidă, bendroflumetiazidă, meticlotiazidă, politiazidă), diuretice tiazid-like (indapamidă, clortalidonă, metalozonă, xipamidă, clopamidă) și diuretice economisitoare de potasiu (amiloridă, triamteren, spironolactonă, eplerenonă)

Blocante ale canalelor de calciu

Aceste substanțe blochează intrarea ionilor de calciu în celulele musculare din pereții arteriali. Acestea sunt împărțite în două clase, astfel: 1,4-dihidropiridine (amlodipină, barnidipină, cilnidipină, clevidipină, felodipină, isradipină, lercanidipină, levamlodipină, nicardipină, nifedipină, nimodipină, nisoldipină, nitrendipină) și non-dihidropiridine (diltiazem, verapamil, galopamil).

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

Rolul acestor substanțe este de a inhiba enzima de conversie, folositoare transformării angiotensinei I în angiotensină II, cu efect vasoconstrictor. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sunt: captopril, enalapril, fosinopril, lisinopril, moexipril, perindopril, quinapril, ramipril, trandolapril, benazepril și zofenopril.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sunt: captopril, enalapril, fosinopril, lisinopril, moexipril, perindopril, quinapril, ramipril, trandolapril, benazepril și zofenopril.

Antagoniști ai receptorilor pentru angiotensină II

Acțiunea acestor substanțe este de a antagoniza receptorii pentru angiontensina vasoconstrictoare. Antagoniști ai receptorilor pentru angiotensină II sunt: azilsartan, candesartan, eprosartan, irbesartan, losartan, olmesartan,
telmisartan, valsartan și fimasartan, potrivit wikipedia.org.

Antagoniști ai receptorilor adrenergici

Antagoniști ai receptorilor adrenergici sunt alfa-blocantele (doxazosină, fentolamină, indoramină, fenoxibenzamină, prazosină, terazosină, tolazolină, urapidil), beta-blocantele (acebutolol, atenolol, bisoprolol, betaxolol, carteolol, carvedilol, labetalol, metoprolol, nadolol, nebivolol, oxprenolol, penbutolol, pindolol, propranolol, sotalol, timolol, tertatolol), efect de blocare mixt, alfa și beta (bucindolol, carvedilol, labetalol).

Agoniști ai receptorilor alfa-2 adrenergici

Agoniștii receptorilor alfa-2 adrenergici pot avea acțiune directă (clonidină, guanabenz, guanfacină, metildopa, moxonidină, rilmenidină) și acțiune indirectă (betanidină, guanetidină, mecamilamină, trimetafan, rezerpină).

De asemenea, mai există și vasodilatatoare (Nitroprusiat de sodiu, Hidralazină), dar și inhibitori ai reninei (Aliskiren, Remikiren).

Agoniștii receptorilor alfa-2 adrenergici pot avea acțiune directă (clonidină, guanabenz, guanfacină, metildopa, moxonidină, rilmenidină) și acțiune indirectă (betanidină, guanetidină, mecamilamină, trimetafan, rezerpină).