Prima pagină » Cancan » Amalia Enache, mărturisiri despre cea mai mare temere din pandemie

Amalia Enache, mărturisiri despre cea mai mare temere din pandemie

19 feb. 2021, 14:31,
BZI.ro, în Cancan

Amalia Enache a dat un interviu foarte sincer în care a vorbit despre felul în care a afectat-o pandamia, dar și despre cea mai mare temere a sa la începutul acestei perioade grele.

Amalia Enache: „Mi-a fost teamă că voi ajunge să nu am ce să-i dau de mâncare copilului meu”

Prezentatoarea știrilor de la Pro TV a fost extrem de sinceră în itnerviul acordat publicației A List Magazine și a vorbit deschis despre toate gândurile care au măcinat-o încă de la începutul pandemiei de coronavirus.

Ca orice mamă, primul gând al vedetei a fost la fetița să, pentru care s-a temut. Din fericire Amalia nu a avut foarte multe de pierdut în această pandemie, având în vedere că job-ul pe care îl are i-a oferit siguranță. Cu toate acestea, emoțiile prin care a trecut nu au fost cele mai pozitive.

Vedetă a mărturisit că, înainte de toate, anul 2020 a învățat-o mai multe despre disciplină, dar și despre răbdare. A făcut tot posibilul să evite rețelele de socializare și să petreacă mai mult timp de calitate cu fetița ei, ceea ce i-a ieșit de minune.

„Am avut la începutul acestei pandemii o foarte mare temere de mamă. Și anume că va urma după criza sanitară o puternică recesiune economică și că voi ajunge să nu am ce să-i dau de mâncare copilului meu. Asta ca să știți cât de mare a fost panică la început.

Pot să spun că anul 2020 a fost unul de disciplină pentru mine. Am vrut să am un an cu mine cu adevărat, nu am stat pe rețelele de socializare, să stau cu fiica mea, să mă joc cu ea. Pentru mine anul 2020 a fost un an al răbdării și al exercițiului răbdării”, a declarat Amalia Enache pentru AList Magazine.

Amalia Enache, mărturisire dureroasă despre mama ei

În urmă cu mai bine de 10 ani, Amalia Enache îşi pierdea mama, la câteva zile după data de 8 Martie. De atunci, vedetă TV recunoaşte că deseori se gândeşte cu nostalgie la cea care i-a dat viaţa.

„Din păcate, pe mama mea am pierdut-o chiar într-o lună de martie, la puţine zile după 8 martie. Chiar în acel an, de 8 martie, i-am mai făcut un ultim cadou. A fost un trifoi de aur – o broşă. Se împlinesc 10 ani în acest an. Cumva e o dată sensibilă, dar în fiecare an de 8 Martie chiar mă gândesc enorm la ea şi la tot ce mi-a dat”, a declarat la acea vreme Amalia Enache.

Drama mamei sale a făcut-o să se teamă de moştenirea unui cancer ovarian sau de sân

Predispoziţia către cancerul de san sau cel ovarian este dată de mutaţiile în genele BRCA 1 şi 2: ‘Prima dată când am citit despre mutaţiile genetice BRCA1 şi BRCA2 a fost atunci când am aflat diagnosticul îngrozitor al mamei mele, cancer ovarian în stadiul 4, şi căutam informaţii despre boala aceasta înspăimântătoare. După şocul iniţial, cu cât citeam, cu atât părea că boala s-a apropiat de mine cu viteza unei torpile care o lovise pe mama şi urma să ricoşeze în mine.

Am citit despre mutaţii şi am întrebat încă de atunci medicul oncolog cum pot afla dacă am moştenit sau nu genele ei. Era în urmă cu 10 ani şi în România nu se putea încă face analiza. 10 ani am trăit cu certitudinea că acesta îmi era destinul. Am văzut la mama mea galopul spre final, chinul, neputinţa medicilor. Am văzut moartea în forma ei cea mai insinuoasa şi perfida şi necruţătoare. Mereu cu gândul că poate este pur şi simplu o fatalitate cu care nu ai cum să lupti’, povestea Amalia Enache.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *